Pagini

miercuri, 30 martie 2016

În fundal

 
 Aveam în fundal un tablou pictat de-un pictor orb
 și totusi el vedea doar diferențe
 neajunsuri si tristețe.
 
 Aveam în fundal un cântec mut compus de-un muzician afon,
 ce nu ne transmitea prea multe,
 noi îi spuneam "garçon".
 
 Aveam în fundal o statuetă sculptată de-un artist olog,
 a unei nimfe de-o rară frumusețe
 citind un necrolog.
 
 Iar în prim-plan eram doar noi
 destul de relaxați,
 dar nu spun că eram goi,
 spun că eram îmbrățisați.
 
 



 Sursa fotografiei: www.clubulfoto.com/softbox-2-0-tableta-fundal-softbox

sâmbătă, 2 mai 2015

Cvasifantezie

 Ai pus o fantezie`n mintea mea
 Tu fată ce te porți făr` de codițe,
 E tânără, dar va crește asemenea
 Unui conflict, devenit război...de ițe.

 Nu înțeleg, nu pot și nici nu vreau
 Chemarea ce transformă`n frenezie,
 Să-mpovarez prezentul, zic, pe șleau
 Te rup, te ***, toate în a mea fantezie.











Sursa fotografiei: https://centrunicapetre.files.wordpress.com/2013/10/ccn-600-361-np-lxi-a-14913-cm-30208-cm-a-ccn1.jpg

marți, 20 mai 2014

Columbofil innăscut

 De ce dau porumbeii din cap? - m-am întrebat mereu,
 Exces de empatie sau negare?
 Nu știu de ei, dar știu că eu
 Când simt că-l am, e sărbătoare.

 Sunt chiar gelos. Deși n-admit, este vizibil,
 Pe zborul lor liber, făuritor
 De semne compunând un alfabet lizibil,
 Pentru aerieni, răspunsul e cerul - interlocutor.

 Acum sunt mai puțin gelos, mai mult frustrat,
 Constat că libertatea-mi e de fapt impusă.
 De-un diavol surd, străin de ascultat,
 Și a lui afecțiune, de alți diavoli indusă.

 Aș vrea, ca iarna să nu simt frigul,
 De ce mă ții mereu în anotimpul rece?
 Al tău sărut pe post de stimul,
 Porumbel forțat să plece.



Sursa fotografiei: http://www.webwombat.com.au/entertainment/humour/Grumpy_Old_Coot/114pidgeon.htm

joi, 20 martie 2014

Rugă sau Nemesis?

 Oh, Giuliano, unde ești tu când ochii mei tânjesc
 după proiecția orgiilor ce se scurg din tine,
 Unde mă cauți tu, atât de bolnav, de parcă
 visul a părăsit cea mai detestabilă scursură?

 Cât mai poți tu să preamaresti femeia,
 fără ca aceasta să își pună trupul la picioarele tale?
 Cât să mai înduri veninul? Cât schisma sau schingiuala?
 Leapădă-ți limba și îmbrățișează denigrarea câtorva sorbituri de amor.

 Tu, Giuliano, care te-ai trădat pe tine însuți în tentativa ta
 de a scrie și rescrie rugile către Atotștiutor,
 Tu, care ai abandonat frâiele ce te duceau la destinație,
 Leapădă-te din nou și cutează !

 Brav războinic ce cu sabia ta ai despicat nimicul
 și ai tăiat lanțurile constrângerii, mai dă-te o dată peste cap,
 Mai îngenunchează pe covorul lacrimilor mele de apă, de vin și de sânge,
 Mai acceptă o dată povara mâinilor mele constrângându-ți stupoarea.

 Da Giuliano, ție îți poruncesc - Ridică-te !
 Cutezanța ta va fi testamentul ce va rămâne însemnat
 pe pieile sălbatice a mii și mii de nedreptățiți ai sorții.
 Ridică-ți capul pentru ca ochii să înfrunte Nemesisul .


Sursa fotografiei : http://www.illustrationsource.com/stock/image/505109/silhouette-illustration-of-person-kneeling/

miercuri, 12 martie 2014

Dinastia inimilor de piatră

 Hohote. Îmbulziri de hohote sfidătoare,
 Ce dau socoteală unei rațiuni pierdute;
 Se pierd în grabă simțiri trecătoare,
 În amintirea unei lupte.

 Se calcă fremătând pe inimi,
 Și pe ale lor mândrii liliputane;
 Acolo jos ascendent spre înălțimi.
 False buze sărutând icoane,

 Acele voci se pierd de tot.
 Se pierd visând la bogăție,
 Fără avere fără de lot,
 Fără trăiri, singuri în sărăcie.

 Priviind în jur, totul a fost frumos.
 Acum, preamărim un obelisc,
 Cu chip de înger fals din fașă scos,
 Acum, în jur, totul e trist.



Sursa fotografiei: http://en.wikipedia.org/wiki/Lust

luni, 10 martie 2014

Ascunsă-mi ești

 Din trei scrisori, două îmi vorbesc timide,
 Despre același dor neroditor;
 Deplâng povara așteptărilor aride,
 Se fâstâcesc, regretă și mor.

 Doar una cu drag ce îmi mai vorbește,
 Despre lumea ta de după draperii;
 Dator îți sunt acum, nu peste
 Ere de-o clipă, mii și mii.

 Și știu că mă privești de acolo,
 Surâsul tău îl simt vibrând;
 Eu zeul tău, Preamăritul Apollo,
 Un singur glas, să te aud cântând.



Sursa fotografiei :  http://en.wikipedia.org/wiki/Girl_Reading_a_Letter_at_an_Open_Window

joi, 6 martie 2014

Iarăși ( pe același făgaș )

 Unde ne pierdem trecutul obscen,
 Ni se întrezărește o șansă de viață,
 Trăi-o-vom suprimând chinul matern,
 Al apusului dis-de-dimineață.

 Nu poți să-ți mai cânt plăcute elogii,
 Timpu-i trecut de demult,
 Odată cu timpul se trec și ologii,
 Învinși fiind de idealul abrupt.

 Războaie în noi de-o parte și alta
 Prin frică ne izbăvim,
 Imaginea noastră cioplită cu dalta
 Faptelor, atenție, murim !