Necrolog în ceas de noapte,
M`am decis,
Vă las drept testament.
Îmi doresc să simt
Un fior transpus în șoapte,
De om demn.
Ce am fost,
Voi, oricum nu veți intelge,
Să nu dați cuvintelor crezare;
Ați blamat, luând la întâmplare,
Semne, că pe un stigmat.
Acum, când orologiul nu mai sună,
Și inima refuză lupta,
Un ecou în gol răsună,
De nu pleca,
- Vă rog să mă lăsați.
Și de aveți un dram de bunătate,
Sau de vă faceți că înțelegeți,
Mă veți păsui și de această data,
-Va rog, promit că nu mai fac.
Rupând fărâmă cu fărâmă,
Îmi transform ce`a mai rămas în praf;
Un steag, două culori, și`o bucat` de inimă,
În pas grăbit
Vă semnez, al meu epitaf.
M`am decis,
Vă las drept testament.
Îmi doresc să simt
Un fior transpus în șoapte,
De om demn.
Ce am fost,
Voi, oricum nu veți intelge,
Să nu dați cuvintelor crezare;
Ați blamat, luând la întâmplare,
Semne, că pe un stigmat.
Acum, când orologiul nu mai sună,
Și inima refuză lupta,
Un ecou în gol răsună,
De nu pleca,
- Vă rog să mă lăsați.
Și de aveți un dram de bunătate,
Sau de vă faceți că înțelegeți,
Mă veți păsui și de această data,
-Va rog, promit că nu mai fac.
Rupând fărâmă cu fărâmă,
Îmi transform ce`a mai rămas în praf;
Un steag, două culori, și`o bucat` de inimă,
În pas grăbit
Vă semnez, al meu epitaf.
Dac'ai scris în epitaf,
RăspundețiȘtergereîn pace să te las
eu te respect și-am să te las.
voi reveni din când în când,
tăcută, fără glas
să te citesc,
fără să vrei, tu vei vorbi...
prin ce-a rămas.
Mi`e greu acum a lua decizii,
RăspundețiȘtergereDespre ce`a fost sau o sa fie,
Mi`e greu aici sa`mi scriu vointa,
Dar pentru tine, imi voi da silinita.
Voi continua sa`ti scriu franturi,
Doar sa vorbim,
Tot felul de nimicuri,
Caci nu ma doare sa apas o tasta,
Ma doare, sa trec peste napasta