Cugetări pierdute-n ceață

 "De ce", mă mai întrebam cândva, demult, pe la începuturi
 - în era în care tu nu erai răsărită din coasta mea -,
 Pe la începuturi, când mă târam desculț precum un vierme
 aflat în căutare de verde crud
 - așa îmi place mie  să le spun întrebărilor ce nu-și găsesc
 răspuns prin puterea sinapselor subsemnatului -
 Verde crud, of, deja simt un gust acrișor amar cum se
 prelinge pe făgașul conștiintei.
 - și să fiu înțeles, frica nu este un determinant al conștiintei -
 Acea conștiință pură, izvorâtă din dorința de a fi iertat,
 după un întreg proces de căință -
 - ceva caracteristic persoanelor a căror zbucium de
 " a fi iertat ", domină rușinea de " a avea ".

 Să îmi fie cu iertăciune, am deviat spre autoblam
 înainte de a-mi prezenta scopul.
 - sub incidența lunii, așa orb cum sunt, am reușit să urmez
 pașii predestinați -
 Scopul, spre deosebire de misiune, are caracter automotivant.
 - asemeni unei dimineți în care te trezești cu gândul
 că dacă soarele îți rânjește sus , pe cer, a venit momentul
 să schimbi soarta lumi -
 Automotivant câtă vreme nu împărtășești destinul unui ciung.
 - și nu fac referire la ologi, mă refer la cei fără voință,
 fără dorință de evoluție -
 Unui ciung care, conștient de faptul că singur este incapabil.
 spune " ajută-mă tu ", dublându-și astfel suferința.
 - "ciung", " suferință ", probabil contextul pare străin,
 dar gândește-te de două ori înainte de a-ți alunga conștiința -