Ah, ce fata !

 Pantaloni cu talie înaltă,
 Pe sub nori,
 Ah, ce fată !

 Gândul pleacă de la sine,
 Timpul însuși stă în loc,
 Stai că vine !

 Ochi frumoși, părul vâlvoi,
 Buze dulci și buze moi,
 Domnișoară, pe când pe la noi?

 Ce e drept, cam înțepată,
 Ea plutește, ea nu calcă,
 Ah, ce fată !

 Cu sprânceana ridicată,
 Calea pare complicată,
 Stai, tu fată !
 Dar ea pleacă.

Mirajul dorintei

 Aș vrea, să vreau, să nu te vreau,
 Să-ți întăresc credința,
 Și pe la spate, să ți-o iau;
 Să-ți alung orice urmă de îndoială,
 Să nu uităm,
 Că până acum, viața ne-a fost banală;
 Iară drumul, ce mai nou, susții că ne unește,
 O ia în deal și-n vale, privește;
 Urmează-ți cursul, tu curs de apa lină,
 Cu ochii-n patru, la despărțirea ce`o să vină;
 Doar eu mai sunt, doar eu mai stau,
 În gând și`n pat,
 N`aș vrea , să vreau, să te mai vreau.

As vrea

Aș vrea să`ți intru pe sub piele,
 Să-ți simt  sângele rece,
 Aș vrea să-ți intru`n cuget și în suflet,
 Să-ți lași dragostea să mă`nece,
 Aș vrea să te văd în lacrimi,
 Iar eu să îți fiu batistă,
 Aș vrea să fiu a ta speranța,
 Trecutul - o poveste trista.

Sub juramant

 După un copac se ascunde,
 O femeie.
 Vibrațiile-i provoacă unde,
 Iar eu o simt.
 Mă îmbie,
 Cum îmbie mierea ursul,
 Cum, după o zi de muncă,
 Patul devine culcușul.

 Eu, născut în zi de foc,
 Nu mai simt căldurile;
 Nu știu de-i soartă sau noroc,
 După atâta vale,
 Ne-a ieșit un deal în cale;
 Și în vârful lui cetate,
 Vom petrece aici o noapte.

 - Spune-mi despre mâine !
 De dis de dimineață,
 Vom privi spre stele, sau,
 Vom expira regrete-n ceață?
 Luna, anul sau trecutul,
 Ce avem în față?

 Stai ! Nu te pripi.
 Mi-e că ne vom trezi,
 Și ne vom mâhni.
 N-aș putea să-ncalc, sacru jurământ,
 Când , sub vâsc, de mână,
 Ne cântau visele-n strună;
 Și ne-am luat un legământ;
 Știu, poate fără discernământ,
 Dar te simt, și asta-mi dă avânt.

Fara glas

 O noapte în miezu`i
 Clădește iertare,
 De ghimpi și lacrimi,
 Făptura cerșește îndurare;
 O văd pornind cu tristețea la pas
 Pe cer, sub soare,  lipsită de lună,
 `mi rămâi fără glas.

 Iar eu nefericit ateu,
 Las clipa să judece,
 Înfrânarea , desfrâul, trecutul.
 Decizia, nimicul -€“ al meu;
 Mă apropii de tine prin tine,
 Suntem doi cum suntem unu,
 Nimic nu ne leagă,
 Doar ceea ce vine.

 Și știu că nu poți să spui,
 Ce simți și vrei, doar că nu ai cui;
 Alungi nepăsarea, o iei pe făraș,
 Rămâi fără stare,
 Iar eu fără glas.

 Și-ți cânt;
 Dar nu într-un mod convențional,
 Iubirea e tandră, în rest totul e banal,
 Pe frunze, pe flori,
 O dorință în fiește rând,
 Eu îți mărturisesc, dar tu crezi că mă plâng.
 Și descriu apusul, de pe chipu-ți, cu haz,
 Doar un orb ar putea citi trăsăturile-i de coacăz;
 În brațe adun piatră balaș,
 Cam cât talia ta în diametru, călduros sălaș;
 Mă delas de toate, banalu-i balast,
 Batista-ți îmi șterge orice urmă de glas.

Insiruire

O lacrimă se strecoară,

 Printre zâmbete, culoarea

 mărului copt izbucnește în obraji,

 O întâlnire de priviri

 Precede o apropiere de destine;

 Prin tine tendințe

 Flăcări și izbucniri,

 Ore pierdute lipsite de scop,

 Pariu  cu nimicul în noapte târziu,

 Omagiul chemării

 La pernă te rogi să fiu.

 Bătut de soare,

 Împrietenit cu așteptarea;

 Secundă ieri, secundă azi,

 La față arămiu;

 Întâmpini ce`a mai rămas din mine,

 Vreo două trei oase și`un ghemotoc de piele;

 Și`o mână, și`o inimă, și`un pumn fără piept,

 Orgoliul să`nnece ce simt,

 Crai părtinitor,

 Mă atragi în cursa ta;

 Cu luna să-ți joace pe frunte,

 Pe gură , pe sâni;

 Plăcere unește`ne`n`neștire,

 Să pierdem șirul de săptămâni.

 De sunt veriga slabă,

 Sunt a ta și rămâi.

  

Catre Pios

 Timpul stă de veghe, apa curge;
 Un freamăt fior vorbește,
 Îl vezi cum se scurge;
 Nemuritor pripit în colțul vinei,
 Un corp ceresc  se stinge,
 Crește în tine.

 Prima dată îl ierți,
 Cu ignoranță evazivă te căiești;
 A doară oară chin,
 Îl crezi, te minți,
 Îl ții de mână`l simți;

 Samovar de trăiri și întrebări,
 Bagi mână pân` la cot a€“ avar,
 În tolbă cu bucurii; - te miri - .

 Alungat de frunze și petale ofilite,
 Negru, chitros, întâmplări nefericite;
 karma bătută cu pietre, decapitată,
 Emerit calcaros,
 Apa stă de veghe, timpul curge.

Tinere de minte

 S-ajungă miezul nopții
 De la calm la disperare;
 Stigmatul ce pătrunde
 Între atâtea clipe rare.
 
 Un negru odor se-ntoarce risipitor,
 Pe sus, prin cercuri-nalțe,
 Printre scâncete și temeri,
 Se vorbește că mor.
 
 Un simplu gest în doi timp
 Întoarce față morții,
 Un of și un sărut,
 Învârt roata sorții.
 
 Se-ntinde de la freamăt,
 Până la lungul necurpins,
 De frică și disper fiorul se ascunde,
 O undă de val  îl ține neprins.
 
 Dar, pe trupul gol, semne îmi vestesc,
 Trista nemurire dând ocol,
 Îndeamnă la cântare,
 Pe acorduri de păr lung,
 - Prin tine -
 Să vezi că trăiesc.
 

Strigat de ajutor !

 Privesc tăcut, cu capul lăsat pe spate,
 Un gând de la calea firească se abate;
 Trecutu-i delimitat de viitor,
 Dar au în comun speranțe și amintiri reprimate.

 Un cuget îmi atacă valorile,
 Mă determină să gândesc,
 Mă face să cred,
 Trăiesc din nou fără aer,
 Cerule, dă-mi putere să sper.

 Îmi ceri să mă prezint formal,
 Cu coasta mea la sulița ta;
 Insiști să împungi și să simți,
 - Tu călău de sentimente -
 O fiară ieșindu-și din minți.

 Și nu îndrăznesc,
 Să arunc privirea perpendicular,
 Spre irisul chemării tale,
 Pentru alții ciudat, pentru mine firesc,
 Plantez,dorințe, să cresc.

 Stingher, căci de atingerea ta îmi este frică;
 M`ai lăsat pe vârful de culme,
 Singuratic ca un pumn de ciulini,
 Amară-i e limba, ce tristă menire,
 Și gustul său de pelin.

Dinspre declin, pe carare...

 În ceas pribeag,
 Dinspre declin mă simt amenințat;
 De un miraj, de fantasma-n haine albe,
 Închis, întemnițat.
 
 O văd trecând.
 Se apropie, e tot mai departe,
 Pășește-ncet în minte și în gând
 Dând conștiința la o parte,
 Rupand rând pe rând .

 Dar eu, lovit  de chin și de ignoranță,
 Mă împrietenesc cu ielele,
 Din cap coboară-n corp o fărâmă de speranță;
 Focul și surcelele.
 
 Prins într-un năvod,
 Mă reneg pe deplin,
 Mă simt foarte comod,
 În haina mea de libertin.
 
 La apus de soare, în acel moment,
 Ziua mea de mâine, lasă testament,
 Printre buze o voce,  răsare  murmurat:
 œ "Declinul m-a cutremurat” .