Pagini

miercuri, 4 septembrie 2013

Portret plastic

 Acum două trei zile, din cuvinte
 Am conturat portretul ei;
 Din nonculori, cuvinte indiferente
 Un contrast de fețe și piei.
 
 Pe un panel de oase, a început beția;
 Și astfel în două clipite, i-am descoperit sosia.
 Dar, ca remarcă, am semnat în antet
 "Iubito, prin ochii tăi, îți fac autoportret."
 
 Ah, ce smintită arătare;
 La cât sunt de pierdut, poate doar mi se pare,
 Deși îmi cunosc adâncul, recunosc o întrupare.
 Un soare in trup de fecioară, dar frumosul nu trebuie luat ca atare.
 
 Orice capodoperă are minim două căi de interpretare,
 Cât despre detalii, chiar sunt esențiale,
 Spre marea mea mâhnire, le-am dat spre ignorare,
 Ziua în care frumosul și sublimul au devenit banale.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu