"Cum îndrăznesc să o doresc?!”
Să mă întrebi tu, este ușor;
Iubesc - pentru tine un cuvânt gol,
Dar, fără de care eu nu trăiesc.
Și tu, te răstești la mine,
Că fac greșit și nu e bine,
Dar tu ești pom, iar eu aș fi un simplu gol -
Ascultându-te pe tine.
Sunt conștient.
Am pe mâini sângele cuvintelor,
Și al faptelor, și al urmărilor lor;
Dar vreau să învăț să fiu prezent,
În viața ei, în lumea ei,
Să fiu constanta aceleași idei.
Încetează !
Am greșit, căci asta mi-e rutina;
Și o simt !
Atât de adâncă este vina;
De o fi să fie ,
De se va ierta pricina,
Rai va fi în legea noastră,
Soarele-și va trimite lumina.
Acum, lasă-mă !
Suntem singuri, și doresc să trag cortina.
Cortina vietii-i trasa
RăspundețiȘtergerecand actul s-a sfarsit
o alta masca apasa
un chip prea obosit.
Sfarsitul spre care tanjesc eu,
RăspundețiȘtergereE mult prea departe;
Sfarsitul, il percep ca pe`un zeu,
Iar eu sunt un fanatic, ce nu`l voi percepe de`aproape.