Camarad de pustiu

Pe inserat,

Prin ceata innecacioasa,

Se intrezareste un pustiu;

Eu parca merg,
Lasand copaci in spate,
In ceas de echinoctiu.

Un glas plapand,
In trup de fruze`n umbra,
Ma trage spre el,
Ma trece prin pridvor;

Dar eu camila`mpovorata,
De ganduri, simt ca mor.

Tufis de praf,

Ca atat am mai ramas,

Ma dezic de orice rituri;

Ma confesez in vid,

Regret – In pamant sa ma intorc,

Inocenta de`a pururi.

O pasare`si cara cu ea lidul,

Eu povoara,
Timpul timpul;

Noi trei tripleti,
In pustiu ne impartim,

Dar ne lasam ca juramant – distihul.