Melodrama

Privesc aievea spre destin,

Ii dau o palma, ii multumesc, ma`nchin.

Stari proaste cu zile bune , imbin,

Singuratatea se simte,

Dar eu, incerc sa o reprim.

A`nceput acum ceva timp, un amar de vreme,

Sa simt lipsa sangelui,

Dorul iti sfasie interiorul - ce chin.

Caci sunt departe de ce e esential,

De ce conteaza;

Deplang conditia omului prezent,

Pentru care " a avea"  primeaza.

Sa`ti fie dor, nu se invata - se simte.

Dar pentru asta,

Trebuie sa`ti lipseasca frate, sora , vre`un parinte.

Erai copil cand ti se spunea sa iei aminte

Familia`i cel mai de pret bun - pazeste`o,

Era invatatura din tata`n fiu, nu vreo rugaminte.

Dar ai crescut,

Si`odata cu tine s`a maturizat si constiinta,
Incepi sa ai regrete,

Incet, incet, se abate asupra ta sentinta

Incerci sa dregi situatia,
Daca pana acum nu ai avut,

Acum ai vointa.

Dar simti ca n`ai cu cine,

Simti ca nu ai de ce
Ca oricum oricine vine,

La un moment dat o sa plece,

Orice persoana draga azi,
Maine o sa te renege.
Cu tarie`n suflet,

Cu multa determinare,

Privesti catre cer,
Si speri, ca cel de Sus,

Bunatatea sa`si aplece,
Ca ziua de maine,

Sa fie doar o alta incercare,

Iar tu, nevrednic,
Vei gasi scapare,

Drumul drept in viata,

Raspunsul rugamintilor,

Ce la greu nu te lasa.

De-ai pleca...

Si singurul lucru ce il mai trezesti in mine,

Este indiferenta.

Repulsia tipica fata de cei ca tine.

Inadecvat,da,caci m`ai facut sa ma schimb.

Ai taiat rana deschisa,

Si`ai lasat sa scurga viata,
Brusc,fara vre`un avertisment,

Ai transformat corpus viu,
Intr`un invelis latent.

Si da, tranzitia e dura,

Placerea masochista,
Brusc devine tortura.

Ce simti, nu se mai transmite prin viu grai,

Intervine cenzura.
Rupti de realitate, ochii nu mai fac fata,

Se intrezaresc entitati in negura,
Orice speranta, fara o baza`n spate,

Devina obscura.

Orice esec,

Isi gaseste rezolutia in bromura.