Pagini

marți, 21 mai 2013

Oda


Cine pe lumea asta poate sa opreasca,
Norii, apa , timpu`n loc?
Doar ea stie privirea sa`mi fixeze,
De un` te prind, de acolo, de mijloc,
Si ad`o Doamne, adu`o ca`i noroc,
Un barbat vede`n femeie scop,
Nu doar un simplu troc.

Deziluzia firii


M`ai amagit atata timp,
Prin orice gand, orice cuvant.
Simteam schimbarea`n glasul tau,
Precum o frunza ce adie`n vant.

Stau azi, blestem si e cumplit,
M`ai prins fix cand te priveam zambind.
In acea clipa s`a tras la sorti,
Destinul meu,
Speranta s`a intors din morti.
Ai crezut ca vrei, ca poti,
Ca`i de joaca cu natura;
In scurt timp ai invatat,
Ca tradarea declanseaza ura.

Acum, cand totul e jucat,
Cand ma privesti,
Si asta nu`mi mai face rau,
Sa ne`adancim in trecutul tau,
La orice colt, in intuneric,
Ce`mi revine, pe care`l merit.

Diferenta dintre noi doi,
Acum, e apa clara.
Te`ai compromis ,pe rand, de mii de ori.
Si ai mintit, si stii c`ai face`o iara,
Tu ai putut, dar stii ca eu n`as putea.

M`ai bulversat, tinandu`ma de mana,
Voiai sa pleci, in noapte,
Sa te adapostesti de luna,
Dar am strigat la zei,
“Lasati`o sa ramana”,
Si`au ascultat,
Stiau de frica, unui iubit infuriat.

S`au scurs multe ipostaze,
Veniri , plecari, cuvinte dure,
Ai constatat nemeritat,
Ca poate te`ai simti mai bine,
Iubita de lei, adorata de mine;
Dar ce pacat, n`ai cutezat,
Si ai plecat.

Parca mai ieri,
M`ai oprit pe drumul sortii,
Mi`ai pus mana pe obraz,
Ma implorai sa te sarut,
Tu ai fi vrut,
Dar n`am putut, si`am renascut.