Rătăcit

 E ceva ce vreau să-ți spun,
 Dar întâi să-mi trag suflarea,
 Să mă lași să mă adun,
 Să îmi amintesc uitarea.

 Vorba lungă nu ne ajută,
 Sunt de ajuns două priviri,
 Peste o conversație mută,
 Presuram două iubiri.

 Nu știu cum ne-am întâlnit,
 Trebuie să-mi repar busola,
 Eu de acasă am pornit
 Cu gândul să-mi găsesc creola.

 Sunt confuz, nordul glumește
 Obosit să alerg în cerc;
 Ziua lungă se sfârșește,
 Noaptea o s-o dorm în berc.

 Dar, la înălțarea zorilor,
 Când voi fi pornit spre vid,
 Sub îndrumarea ciorilor
 Voi sfârși din a fi rătăcit !