Pagini

vineri, 30 august 2013

Ziua in care copilul a tacut

 Un nou născut nu simte mare lucru,
 Doar ale lui nevoi de mic copil;
 Și arde-n el un foc teribil,
 Martor îți stă omul fără scrupul.

 Dimensiunea lui pare chinuitoare,
 Crunt e universul paralel;
 Căci el vorbește dinainte de a sta în picioare,
 Dar tu nu-l înțelegi, ești prea tembel.

 Și-ți spune cum ar vrea să crească,
 Sub al cuvintelor umbrar,
 El are un țel, nu trebuie să-l găsească,
 În lumea lui nu încape loc de dar.

 Prea trainic îi este avântul,
 Și mai mare estuarul,
 Pregătit să sară-n mare,
 Curaj nu-i, el pur și simplu are.

 Dar ca orice maică înlăcrimată,
 Și pe el durerea mi-l strânge;
 Ca pruncul ei nu va mai fi vreodată,
 În mâini destinul i se frânge.

 Cu sânge rece, maica sfâșiată,
 Regretă c-a născut;
 Chipul lui va fi pe frunza toată,
 Iar gândul ei, la ziua în care copilul a tăcut.

miercuri, 28 august 2013

Prin ochii tai

   
 Văd lavă , de lacrimi, 
 De mii de clipe inactivă, 
 Și te`aș ruga să te oprești, 
 Dar frică-mi e, că o să te răcești. 
   
 Încerc, să știi,dar nu`mi dau seama, 
 Ce ar trebui să înțeleg, 
 Fără să pricep sunt asemeni unui leș, 
 Ce ignoră bucuria, dar alege drama. 
   
 Și de-aș primi în vizită un duh, 
 Ce-și caută nefericiții, și mă găsește în văzduh, 
 Sperând să nu fie unul dintre cei răi, 
 I-aș cere pentru o zi, să văd prin ochii tăi. 
   
 Doar astfel ar putea să-mi fie dat spre a înțelege, 
 Ce simte al tău suflet, 
 Ce râvnește al tău trup, 
 Cum e când ți-ai dori pe cineva să te legene. 
   
 Și tare-aș vrea să se împlinească, 
 Ce sacrificiu trebuie făcut? 
 Aș căuta un duh pe dealuri și prin văi, 
 Căci mi-aș dori să văd cum sunt prin ochii tăi. 

luni, 26 august 2013

Si vreau mai mult

 Se aude un zumzet.
 Acorduri de chitară zgomotoasă mint cu privire la prezent.
 În jur e liniște,
 Nepăsare - un desfrâu latent.

 Câteva făpturi cu dorințe nu resimt frigul,
 Un strop de ploaie le calmează,
 Nu a fost nici primul, nu va fi nici ultimul,
 Dar când ești singur, numărul contează.

 Frumosul inhibă pornirile,
 Nu pot  să trădez ceea ce simt,
 Să spun că nimic - mă fac vinovat,
 Ar însemna să te mint.

 Dar norii mă apasă;
 Măcar de-ar fi singurii,
 Un zgomot insistă,
 Nebunia-și culege laurii.

 Și cred c-ai vrea să mă întorc și să plec,
 Să te întorci ar însemna să te aștept;
 Și cred că ai vrea să dai ce-ai în piept,
 La unison deplangem al inimii răsunet.

vineri, 23 august 2013

Toamna incălecată

 Încet, încet, se lasă toamna,
 De după stânci, de după munți,
 Și au văzut chiar și cei mulți,
 Nevolnici fiind, cum îi învăluie doamna.
 
 Și îi surprinde asigurat,
 Cu vorba-n vânt pe la răscruce,
 Se face frig când s-a înnoptat,
 Durere omul oare câtă poate duce?
 
 Doar un fior îi pricepe dogma,
 Ce vrea să zică nimeni nu înțelege,
 Nu suntem frați, deși trăim pe lângă Rodna,
 Nu e nimic care să ne lege.
 
 Nici sângele, nici asemănarea-n simțuri,
 Nu poate sparge al rațiunii voal.
 Suntem străini, doar un netot poate să nege,
 Doar o meduză ce se poartă-n val.
 
 Acel scut de apărare,
 Efect cumplit al abandonării,
 Nepăsare, delăsare,
 Moment critic, inima spune stop mișcării.
 
 Nu poți alunga toamna,
 Deși mulți cred, se pare,
 Toamna nu ține de vreme,
 Doamna e o stare.
 

marți, 20 august 2013

Egoism

 Aș vrea să țin doar pentru mine,
 Bolta cerească și pe tine.
 Să strâng toate ale ei stele;
 Prin al tău miraj să trag, un șirag de mărgele.
 
 Aș vrea să pun gânduri deoparte,
 Și cele bune să ți le zidesc în noapte,
 Iar noi doi și gândurile rele,
 Să fim  două paralele.
 
 De aș putea , ți-aș strânge  o salbă de cuvinte,
 Vreo zece acre, iar restu să te alinte;
 Din astea zece, cinci să le ții minte,
 Dorința arde, dar nu minte.
 
 Și de-oi fi picat prin hăuri,
 Încercând să-nvat să stărui,
 Să pui sare peste găuri,
 Să mă lași să plâng prin hăuri.
 

vineri, 16 august 2013

În tandem vibrato

 Azi, aici, cu tin` de față,
 Pentru suflet sunt chezaș;
 Îmi fac curaj, pecetluiesc păcatul,
 Al lunii nărăvaș.

 Să-ți jur viitorul,
 Deși îmi stă în fire,
 Nu voi a spune cuvinte mari;
 Doar că îți voi fi odorul,
 Iar în mine vei găsi, doar fapte tari.

 Și știi , cuvântul e otrava,
 Și mierea credința o câștigă;
 De ești potrivnică , chemarea, dorința îmi instigă,
 De nu, ne avem pe noi doi și pleava - trecutul și cu slava.

 Acum, după ce ai tăcut și ai îndurat,
 Doresc să-ți plătesc ce simți;
 Tu - cutremur, eu - cutremurat,
 Îți mulțumește un om ieșit din minți.

sâmbătă, 10 august 2013

Dreptul la replica

 "Cum îndrăznesc să o doresc?!”
 Să mă întrebi tu, este ușor;
 Iubesc - pentru tine un cuvânt gol,
 Dar, fără de care eu nu trăiesc.

 Și tu, te răstești la mine,
 Că fac greșit și nu e bine,
 Dar tu ești pom, iar eu aș fi un simplu gol -
 Ascultându-te pe tine.

 Sunt conștient.
 Am pe mâini sângele cuvintelor,
 Și al faptelor, și al urmărilor lor;
 Dar vreau să învăț să fiu prezent,
 În viața ei, în lumea ei,
 Să fiu constanta aceleași idei.

 Încetează !
 Am greșit, căci asta mi-e rutina;
 Și o simt !
 Atât de adâncă este vina;
 De o fi să fie ,
 De se va ierta pricina,
 Rai va fi în legea noastră,
 Soarele-și va trimite lumina.
 Acum, lasă-mă !
 Suntem singuri, și doresc să trag cortina.

joi, 8 august 2013

Reprosul unui NONsuflet

 Un pom, către un om roditor:
 "Dar tu,ești prost, stimat` curtenitor,
 Că te îndoiești de râsul ei;
 Și o sufoci în gând; prezent fără temei,
 Râzând tu negi,
 Dar depinzi de atingerea aceleași idei.
 Și tu cutezi să o ignori,
 O umilești ducându`i flori
 Când te trezești și când coborî,
 Revină în lumea ta de nori.
 Tu, străin călăuz
 Ce îi dezmierzi auzul
 Și îi  preafericesti văzul
 Dar îi trădezi crezul,
 Cum ai putere în ochi să o privești?
 Cum îndrăznești să o dorești?”

luni, 5 august 2013

Imi ceri

 Îmi ceri o simplă clipă,
 Vrei să fiu prezent,
 Îmi ceri să fac risipă,
 Aleg să te ascult, dar nu să fiu atent.

 Atent sunt doar când urli,
 Din toți rărunchii, și se aliniază ulii;
 Atent sunt când nu ai nevoie,
 Când lumea spune că e interzis,
 Dar eu îți spun că avem voie.

 Îmi ceri  să fiu părtaș,
 La felul tău de-a fi, la felul tău de-a simți,
 Aleg să te învăț, a fi pătimaș,
 Aleg să fac risipă.

 Îmi spui că e puțin,
 O singură viață, atât să te rețin.
 Dar tu ceri mult mai mult,
 Și totul începe c-un sărut.

 Îmi ceri...
 De fapt , nu`mi ceri,
 Aștepți ca să primești.