Un prizonier de categorie înaltă,
De departe cel mai stigmatizat,
A oprit să miroase-n a noastră haltă,
Parfum de crin alunecând pe spinare,
Ce ajută la cauterizat.
E rana ce nu o curăță focul,
Poate decât cel din infern,
Cu toate că înroșește locul,
Sub greutatea roților de tren.
E debaraua cu arhaic
Și încărcătură neo,
În inimă se cere trainic,
Iar în gândul meu:
"Nihil sine Deo."
