Un nod in gat

Au fost zile`n care,
Soarele ezita sa rasara,

Noaptea`si depasea atributiile,
Un om visator,
Descrescator, numara constelatiile.

Neputand sa priceapa numerele,
Pune capul in pamant,

-Doamne, abia acum inteleg cat sunt de mic !

Si vremelnic,
Timpuriu in pieire,
Sarac ! oh, dar cat sunt de sarac !

Granitele mi`s cea mai mare avere.

Cum oare m`as fi descurcat,

Cu puterea de a sti totul?

Scanteia de apa si aer,
Se aseaza la locu`i.
In proriul cocon hiberneaza,

Imparte lumina la semeni;

O ignori – O stingi,

O insufletesti – O aprinzi .