De la El la el

E clar precum lumina zilei,

Ce se ascunde dupa nori,

Dumnezeu s`a maniat,

In asta zi, in zori

Cine isi asuma vina?

Cine, face`un pas in fata,

Si`apoi de rusine,

Inchide lumina?

Cine are atata frica?

Detasata de complex,

Sa ridice si sa zica,

“ Eu ! Te rog ca sa ma ierti.”

La auzul astora,

Tunetul a incetat;

Vocea Lui cutezatoare,

In cant lin s`a preschimbat.

N`ar avea puterea,

Nici dorinta necesara,

Sa`Si ghideze`nadins vrerea,

Omul, sa`l faca sa piara.

Omu`nseamna slabiciune,

Multa frica, indoiala,

Pentr`un ochi nelamurit,
Pare lucrare de mantuiala.

Cand e mic, e mare

Cand e mare`i mic,

Cand e jos,

De el, toti se dezic.

E de neinteles;

Ajunge la stele,

Dar isi pierde timpul,
Deplangandu`si visele.

Ce poate sa`l necajeasca?

Sa ajunga sa urasca,

Muncitorul firii,
Prizonierul fericirii.