Câte țeluri are un om,
Ce nu le are pe toate?
Fructele simțirii lui,
Le-ar culege, dar nu poate.
Ori sunt crude, ori sunt seci,
Ori dă bruma peste suflet
Și când colo toate-s reci.
Sau când boala le lovește,
Tai și pierzi juma` din rod,
Și cealaltă jumătate o pierzi,
Regretând că ai fost nărod.
La asemeni circumstanțe,
Te închizi și tragi zăvor.
Amintirile de ieri sunt reci ca apa de izvor.
Un curent rece continuu, amintirile ce dor.
Al său sfânt perimetru,
De mândrie protejat,
Nimeni nu poate lovi întrânsul
"Sa fii demn” i-a spus mămuca,
Și în lume singur l-a lăsat.
