Adam instrainat

 Se învârt în cerc zile fără vreun scop.
 Sunt tânăr când privesc spre miazăzi,
 Dar la umbra apusului sunt mort.
 Măcar de-aș mai trăi încă o zi.

 Mă rog, și luna se roagă în lipsa tainei.
 Amândoi eclipsați de un corp independent,
 Acerb înflăcărați împroșcând veninuri,
 Vlaga se scurge părăsind corp dement.

 Acum înțeleg a prețui un scurt moment,
 Și ziua ce până ieri o înșelam mișel,
 Din rege să devin un simplu pretendent,
 Iar leul să mă trădeze până și el.