De`o decada`ncoace,
Nu stiu cum se face,
Un gand nu`mi da pace,
O intrebare cu origini sacre,
Ce idee nebuneasca !
Stau, ma`ntreb,
Cine poate ca sa iubeasca?
Un boem,
Dincolo de dragostea trupeasca,
Muza pura, inocenta,
Fata nevazuta a lumii
Partea luminata a lunii,
Cum in ode cantau unii,
Inger preaslavit in ceruri,
Nu existi,
Te preschimbi in chip si feluri.
Brav erou cu chip fragil,
Sa iubeasca un copil?!
NU,caci tu nu ai credinta,
Nici sadita`n inima samanta,
Incoltita sub scut de foc si patos,
Dusmanita de Tanatos.
Asadar, iti cer prea mult,
Tu nu poti sa vezi in mine,
Decat reflexia limitelor tale,
Poate`ti vine greu a crede,
Ca exista suflet nobil;
Spui ca vrei,
Iti doresti ceva unic,
Da`inchizi ochii,
Ce ironic,
Dai verdicte,
Cum ca n`as fi vrednic,
Sa`ti sterg lacrimile,rodul tristetii,
Sa`ti sorb roua de pe buze la`nceputul diminetii.
