Privesc tăcut, cu capul lăsat pe spate,
Un gând de la calea firească se abate;
Trecutu-i delimitat de viitor,
Dar au în comun speranțe și amintiri reprimate.
Un cuget îmi atacă valorile,
Mă determină să gândesc,
Mă face să cred,
Trăiesc din nou fără aer,
Cerule, dă-mi putere să sper.
Îmi ceri să mă prezint formal,
Cu coasta mea la sulița ta;
Insiști să împungi și să simți,
- Tu călău de sentimente -
O fiară ieșindu-și din minți.
Și nu îndrăznesc,
Să arunc privirea perpendicular,
Spre irisul chemării tale,
Pentru alții ciudat, pentru mine firesc,
Plantez,dorințe, să cresc.
Stingher, căci de atingerea ta îmi este frică;
M`ai lăsat pe vârful de culme,
Singuratic ca un pumn de ciulini,
Amară-i e limba, ce tristă menire,
Și gustul său de pelin.
