După un copac se ascunde,
O femeie.
Vibrațiile-i provoacă unde,
Iar eu o simt.
Mă îmbie,
Cum îmbie mierea ursul,
Cum, după o zi de muncă,
Patul devine culcușul.
Eu, născut în zi de foc,
Nu mai simt căldurile;
Nu știu de-i soartă sau noroc,
După atâta vale,
Ne-a ieșit un deal în cale;
Și în vârful lui cetate,
Vom petrece aici o noapte.
- Spune-mi despre mâine !
De dis de dimineață,
Vom privi spre stele, sau,
Vom expira regrete-n ceață?
Luna, anul sau trecutul,
Ce avem în față?
Stai ! Nu te pripi.
Mi-e că ne vom trezi,
Și ne vom mâhni.
N-aș putea să-ncalc, sacru jurământ,
Când , sub vâsc, de mână,
Ne cântau visele-n strună;
Și ne-am luat un legământ;
Știu, poate fără discernământ,
Dar te simt, și asta-mi dă avânt.
