Aș vrea să țin doar pentru mine,
Bolta cerească și pe tine.
Să strâng toate ale ei stele;
Prin al tău miraj să trag, un șirag de mărgele.
Aș vrea să pun gânduri deoparte,
Și cele bune să ți le zidesc în noapte,
Iar noi doi și gândurile rele,
Să fim două paralele.
De aș putea , ți-aș strânge o salbă de cuvinte,
Vreo zece acre, iar restu să te alinte;
Din astea zece, cinci să le ții minte,
Dorința arde, dar nu minte.
Și de-oi fi picat prin hăuri,
Încercând să-nvat să stărui,
Să pui sare peste găuri,
Să mă lași să plâng prin hăuri.
