Apleacă-ți bunătatea asupra-mi inimii muribunde,
Cât o mai avea, să-i îmbunezi osânda;
Să-mi scurgi pe față vinuri vechi, burgunde
Ciorchinii tăi, de sânge ce abundă.
Îi simt, sunt moi; să nu crezi că îndrăznesc
Deși nu vrei, totuși îmi spui " Cutează ! ",
Îmi fac curaj, mă ridic să mă servesc,
Mă simt înconjurat, să mă îmbat - urmează.
Acum, fiind stăpân pe ochii mei,
Te vezi din nou ca în oglindă,
Sângele ne clocotește, te invit să-l bei,
Sunt eu, cu capu-n jos, atârnat de grindă.
Nu știu de-i noapte sau e zi,
Știu doar că nu îmi mai ajunge.
Mai vreau să stau, e frig pe străzi,
În mâini, dorința ciorchinelui se frânge.
