S-ajungă miezul nopții
De la calm la disperare;
Stigmatul ce pătrunde
Între atâtea clipe rare.
Un negru odor se-ntoarce risipitor,
Pe sus, prin cercuri-nalțe,
Printre scâncete și temeri,
Se vorbește că mor.
Un simplu gest în doi timp
Întoarce față morții,
Un of și un sărut,
Învârt roata sorții.
Se-ntinde de la freamăt,
Până la lungul necurpins,
De frică și disper fiorul se ascunde,
O undă de val îl ține neprins.
Dar, pe trupul gol, semne îmi vestesc,
Trista nemurire dând ocol,
Îndeamnă la cântare,
Pe acorduri de păr lung,
- Prin tine -
Să vezi că trăiesc.
