Timpul stă de veghe, apa curge;
Un freamăt fior vorbește,
Îl vezi cum se scurge;
Nemuritor pripit în colțul vinei,
Un corp ceresc se stinge,
Crește în tine.
Prima dată îl ierți,
Cu ignoranță evazivă te căiești;
A doară oară chin,
Îl crezi, te minți,
Îl ții de mână`l simți;
Samovar de trăiri și întrebări,
Bagi mână pân` la cot a€“ avar,
În tolbă cu bucurii; - te miri - .
Alungat de frunze și petale ofilite,
Negru, chitros, întâmplări nefericite;
karma bătută cu pietre, decapitată,
Emerit calcaros,
Apa stă de veghe, timpul curge.
