Pagini

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Tânăr horticol

 Mă vei aștepta să îmbătrânesc?
 Tu floare la maturitate,
 Să-mi oferi soare
 Să mă coc, nu să mă prăjesc,
 Emergent din puritate.
 
 Te întreb fiindcă mai vreau să fiu mugur puțin,
 Să rodesc sub lună nouă;
 Ascuns sub puf adolescentin,
 Încă-ți confund lacrimile cu roua.
 
 Și când va fi să dau în fruct,
 Mă voi lăsa condus de picioare,
 Spre mâini străine, să-ți fiu pe buze suc;
 Sunt mare acum,
 Iar dorința , arzătoare.

joi, 28 noiembrie 2013

Dezlantuit

 Mă cațăr pe tine,
 Cel mai impresionant munte,
 Cu culmi golașe, necucerite;
 Tind spre înalt,
 Spre piscurile împietrite
 Cu ochi de opal și malachit.
 
 Îmbrățișez fără de frică,
 Fără frustrarea de a fi rănit,
 Un nor la cer ce mă ridică,
 Spre o rază de soare trecută prin calcit.
 
 Te iau la pas, prin văi, neîmplinit,
 N`ai început și nici final,
 Căldurile mă trec șiroaie,
 Îndată ce ajung la deal.
 
 Îngân ceva, tu te cutremuri,
 La a ta milă fac apel;
 Ajuns în vârf, te simt cum tremuri,
 M-am împlinit.De acum, la bază, prin rapel.

luni, 25 noiembrie 2013

Variatii. Mai bine

Tot mai bine e pe gânduri,
 Decât să înfrunți cotidianul,
 Mai bine labirint printre rânduri,
 Decât orb căutând meridianul.
 
 Mai bine îndârjit de capriciu,
 Crescând cu folos în etate,
 Decât fericit din oficiu
 Visând la luciditate.
 
 Mai bine retrași în nemurire,
 Înfruntând ale vieții zapezuri,
 Decât să fim la vedere,
 Bătrâni, dar cu nazuri.
 
 Am eșuat în a fi mai bine,
 Am eșuat, dar am rămas cu tine.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Pe loc

 Drum îmi croiesc prin odaie,
 Printre fire de praf, jar și vătraie;
 Se macină dorul în mine
 În brațe să ajung a te ține.
 
 În jur o întreagă relativitate,
 Specii de flori, maimuțe aparte,
 Dinți de lapte sau canini pătați cu sânge,
 Alină lacrimile ochiului ce plânge.
 
 Mă doare, deci te văd în ceață,
 Nu judec cu mintea, înclină în balanță,
 Un galben consfiinteste în taler
 Trădarea în aur a unui stins giuvaer.
 
 Se înfățișează în rol de nebuloasă
 O stea odată faimoasă;
 Deschide rana lăsând grave semne,
 Cornul minotaurului din Micene.
 

miercuri, 20 noiembrie 2013

Brumar

 Ar fi penibil să te privesc cum pleci,
 Cum te strecori printre pomii din grădină,
 Să-ți rătăcească umbra pe poteci,
 Și gândul ce mi l-ai dăruit tu mie.

 Un semn pe coastă să-ți crestezi,
 De aducere aminte;
 O să te vindec masând cu pastă de frunze veștezi,
 Și baie o să facem în cuvinte.

 Iar în vremuri de restriștii,
 Să te întreb de ce îmi zâmbești tristă,
 În tocul ușii au mai rămas doar așchii,
 Și în locul tău, o chitaristă.

 Tu, vicleană creatură,
 Devorator de fraged invizibil,
 S-a terminat, s-a scurs ultima picătură,
 Dar să te las să pleci, aș fi penibil.

vineri, 15 noiembrie 2013

Un trist rapsod

 Se simte negrul.
 Atât mai am să-ți spun.
 Sub chip de corb înaripat
 Cuvintele mi le adun,
 În astă vietate intruchipat' .

 Se simte negrul.
 Îl văd cum curge prin crevasă.
 Cu rugi în cale înaintează învolburat,
 El nu te vrea a mea mireasă,
 Mă ține încordat.

 Se simte negrul
 Greu precum o cruce.
 Mergând, privesc spre orizont,
 E încă un demon la răscruce,
 Încă un infanterist căzut pe front.

marți, 12 noiembrie 2013

Noi. Impulsuri cerebrale

Ți-ai dorit întotdeauna,
 Să calci pe stele, să mângâi luna,
 Să ții în palme inimi, una;
 Eu să-ți spun că plec,
 Iar tu să replici " E bună gluma.";
 Și atunci să înghit în sec,
 Să mă întrebi ce e cu mine,
 " Îmi lipsești ce-i drept ", să-ți mărturisesc,
 Iar razele soarelui și fazele lunii, să ne fie vecine.
 
 Noi visăm puțin,
 Cum o facem de fiecare dată.
 Fructele simțirii le savurăm pe deplin;
 Să stăm în echilibru pe a destinului roată,
 Să încerce ploi și vânturi să ne dea jos,
 Dar să nu poată.
 Să prindă ură puternicul Neptun,
 Să-și trimită titanii,
 Cununi de flori și vergele de alun,
 Să ne veghieze anii.

duminică, 10 noiembrie 2013

Noi valsam

Fiind întrebat cui aparțin,
 Am răspuns că la origini sunt ateu;
 Dar m-a câștigat pe deplin,
 La sortile destinului,
 Reflexia în oglindă a ceea ce reprezint eu.
 
 Dar nu aș fi mare lucru,
  - Mă reconsider și spun că-s chiar mic -
 Uneori fără tine, alteori fără scrupul,
 Deseori mă pierd în nimic.
 
 Acum că am adus vorba la tine,
 Mi-aș dori să o iau înapoi,
 De șolduri te apuc, să știi că mă țin bine,
 Un întreg, adică noi doi.
 
 E din nou dimineață.
 O nouă noapte pierdută dar cu amintiri câștigate;
 Ceva plutește-n aer și e multă.
 O fi un vis, o fi o dorință , o fi neputiinta,
 Sau toate cele mai sus menționate
 
 Dar de te-aș putea strânge în brațe,
 Ți-aș fi precum un scut împotriva fricii,
 Îmbrăcăminte prinsă cu capse,
 O surpriză prevestită de indicii.

marți, 5 noiembrie 2013

Interferente in drumul spre infern

 Un prizonier de categorie înaltă,
 De departe cel mai  stigmatizat,
 A oprit să miroase-n a noastră haltă,
 Parfum de crin alunecând pe spinare,
 Ce ajută la cauterizat.

 E rana ce nu o curăță focul,
 Poate decât cel din infern,
 Cu toate că înroșește locul,
 Sub greutatea roților de tren.

 E debaraua cu arhaic
 Și încărcătură neo,
 În inimă se cere trainic,
 Iar în gândul meu:
 "Nihil sine Deo."

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Dorinta foii de hartie

 Pe cât de vechi este copacul,
 De atunci i-e chinuită soarta;
 Speriată de Necuratul,
 Copacul și-a trimis în lume nepoata.
 
 Curată, pură, neatinsă,
 Poți s-o îndrăgești, sau, eventual s-o asuprești;
 Dorința foii este să fie scrisă,
 Toate depind de omul care ești.
 
 Nenumărate căi și felurite,
 De alegi să o mâzgălești, o necinstești;
 Dar de sunt bine mânuite
 Cuvintele, vor mari omul care ești.
 
 Dorința de sacrificiu, i-o citești pe buze;
 O sfâșii , neatent tu greșești.
 Doar nimeni și cu celelalte muze,
 Povestindu-i despre ele, astfel o fericești.