Dansam pe muchie de cuțit,
Ochii ardeau, în aer praf de pirit,
Fără de frică, nostaligici, același rit,
Zăpada dădea în aceași stare de spirit.
Mâini înnegrite, atinseseră acel chip,
Vinovate de ceva diferit,
Probabil prea tânăr, prea nedumerit,
În căutare de miere, de soare răsărit.
Cine sunt eu dacă nu cel ce-a îndrăznit,
Însuși Dumnezeul ce nestingherit
A luat dezamăgiri, și le-a însușit,
A crezut în El, și-a murit.
