Daca ploaia ar aduce...

Ma simt precum ploaia,
Imprastiat, in mii de ape;
Scurgandu`mi`se  existenta,
Intr`un sol uscat, neroditor.
Plin de praf, murdar,
Cuvinte urate;
In jur, oameni urati,
Stari deprimante,
Par schingiuti, delasatori,
Fara speranta.
Lipseste ploaia,
Natura verde sa faca,
Sa renasca.

Sa dea inimilor culori,
Caldura...Unde e caldura?

Un nod in gat

Au fost zile`n care,
Soarele ezita sa rasara,

Noaptea`si depasea atributiile,
Un om visator,
Descrescator, numara constelatiile.

Neputand sa priceapa numerele,
Pune capul in pamant,

-Doamne, abia acum inteleg cat sunt de mic !

Si vremelnic,
Timpuriu in pieire,
Sarac ! oh, dar cat sunt de sarac !

Granitele mi`s cea mai mare avere.

Cum oare m`as fi descurcat,

Cu puterea de a sti totul?

Scanteia de apa si aer,
Se aseaza la locu`i.
In proriul cocon hiberneaza,

Imparte lumina la semeni;

O ignori – O stingi,

O insufletesti – O aprinzi .

Pledoarie

Sunt.

Ce? Inca nu m`am luminat,

Dar sunt.

Cum? Am auzit tot felul de vorbe.

Toti vor sa ma dea exemplu,

Deci sunt.

Unde? Ratacit intre doua axe,

Adevar si dreptatea de pe urma,

Pierdut in timp,

Nu mi`a venit vremea sa ma nasc,
Sau poate a trecut;

Cine poate sa imi spuna?

Am auzit ca putem sa fim,

Ceea ce ne dorim.

Atunci, imi doresc sa fiu,
Un fiu al soarelui,
Sa am propriul meu fiu,
Descendent din ingeri,

Nephilim.

Ar insemna sa fiu om;

Sunt pe drum,

Deci sunt simplu calator,
Ma pierd unde lumile noastre se intalnesc,
Cephei, presoara franturi de lumina.

Vreau sa vad,

Egoist,  ma absolv de vina.

Declaratie de independenta

Escaladez un munte – nu vreau pe nimeni.
Nu vreau maini de ajutor , parghii – nu , nu vreau funii.

Mai bine singur pe propria piele,
Sarpele cu pacatul lui – pe limba lui piere.

Sunt multe starile ce ma definesc,
Scopurile putine – linistea. P`asta il urmaresc.

Pun in balanta – pietrele atarna greu,

Nu e chiar asa – viata. Astfel mi`as fi modelat`o eu.

Stau la baza propriei evolutii,
Rup ceva in mine – fac o clona.
Va multumesc pe toti – cu placere.
La orice gasesc solutii.

Asculta, ma cheama – ecoul.
Din hau, o mana , o gheara -  ma trage,
In rapel se ridica – isi arata adevarata fata,
Eul – creste odata cu ignoranta. Se agata.

Teoria relativitatii

As putea sa iti vorbesc o viata,

Luand`o pe ascuns,

Sau spunandu`ti in fata;

Dar ar fi de ajuns o clipa de neatentie,

Sa gresesti,

Sa ma asculti.
O eternitate in detentie,

De refuzi,

De`o fi sa pleci,

Si`o sa vrei sa te intorci,

Sa vad cum te scuzi.

Poate acelasi zambet ironic,
Cu care crezi ca ma amuzi.

Dar de care imi este dor,
Pe aripile caruia zbor.
Roiesc in jurul tau,
Fac ocol,
Levitez;

Ce frumos :

Fascinezi.

Visul unei dimineti de mai

“Buna dimineata “  rasaritului de mai,
Si tie iubito,
Asculta freamatul – simte`l,
Balada sarutului pe acorduri de nai.

E prea frumos inceputul,
Sa nu te intampin cu sunet de greieri;
Te astept sub bobul de roua,
Ia`ma de mana, ia`ma in gand,
Pleaca ! pamantul sa cutreieri.

Si de`o fi sa te strige trecutul,
Sa nu te uiti inapoi.
Incropeste o poveste din vise,
Dai curs,
Numeste`o simplu, “ noi “ .

Pe chip iti apar litere amare,
Pot citi ce ai de spus;
Asta e un vis,
Tu trebuie sa pleci,
Si`ti pare rau nespus,

Nu pot sa inteleg tertipurile vietii,
Subconstientu`l blestem cu ardoare,
O noua zi trista, desi afara e soare,
Cantecul de greieri – unealta mirajului diminetii.

Oda

Cine pe lumea asta poate sa opreasca,

Norii, apa , timpu`n loc?

Doar ea stie privirea sa`mi fixeze,

De un` te prind, de acolo, de mijloc,

Si ad`o Doamne, adu`o ca`i noroc,

Un barbat vede`n femeie scop,

Nu doar un simplu troc.

Deziluzia firii

M`ai amagit atata timp,

Prin orice gand, orice cuvant.

Simteam schimbarea`n glasul tau,
Precum o frunza ce adie`n vant.

Stau azi, blestem si e cumplit,

M`ai prins fix cand te priveam zambind.

In acea clipa s`a tras la sorti,
Destinul meu,

Speranta s`a intors din morti.

Ai crezut ca vrei, ca poti,

Ca`i de joaca cu natura;

In scurt timp ai invatat,

Ca tradarea declanseaza ura.

Acum, cand totul e jucat,

Cand ma privesti,
Si asta nu`mi mai face rau,

Sa ne`adancim in trecutul tau,

La orice colt, in intuneric,

Ce`mi revine, pe care`l merit.

Diferenta dintre noi doi,
Acum, e apa clara.
Te`ai compromis ,pe rand, de mii de ori.
Si ai mintit, si stii c`ai face`o iara,
Tu ai putut, dar stii ca eu n`as putea.

M`ai bulversat, tinandu`ma de mana,

Voiai sa pleci, in noapte,

Sa te adapostesti de luna,

Dar am strigat la zei,

“Lasati`o sa ramana”,

Si`au ascultat,

Stiau de frica, unui iubit infuriat.

S`au scurs multe ipostaze,
Veniri , plecari, cuvinte dure,

Ai constatat nemeritat,

Ca poate te`ai simti mai bine,

Iubita de lei, adorata de mine;

Dar ce pacat, n`ai cutezat,

Si ai plecat.

Parca mai ieri,

M`ai oprit pe drumul sortii,

Mi`ai pus mana pe obraz,

Ma implorai sa te sarut,

Tu ai fi vrut,

Dar n`am putut, si`am renascut.

De ce apusul se termina?

Mi`am propus sa fac un legamant,
Si`apoi sa mi`l incalc,
Sa te fac sa simti ceva,
Si apoi sa intru in pamant.

Si de`as putea sa ma transform,
M`as preface in cuvant,
Sa`ti ies pe gura in mod fortat,
Sa`ti soptesc sa te intinzi pe pat.

Dar, de`ar fi s`aleg,
As fi un gand,
As fi zapada pe pamant,
Sa`ti tin de cald,
Baiatul bland,

Elibereaza`l, el sta in rand.

Catusele il rod,
Ghimpi si cenusa,
In nisip, o urma,

Continua un fir de poveste nespusa,
Mareea il muta in alta dimensiune.
Pentru`un clipit,
Se simte implinit;

Sau poate nu...

E doar un fel de`a spune.

Cand la mine, cand la tine

Un puf de papadie,
Ma calca in picioare,
Evaziv, imi gadila simturile.
Ar vrea sa plece,
Pe acoperis de lume,
Ar vrea, sa stea in umbra ta,
Sa fie`n vazul lumii.

O masa de proteste le aud,
Vrand sa ma exprim,
Aleg sa ma vand,
Sa tac, sa`nghit,

Un puf de papadie sa`ti trimit.

Pe langa el,

Cand fug cu gandul la tine,
Intru`n hiperspatiu.
Nelimitat de orice bariera,
Lumina, sunet, sau granita de tara;
A mai trecut o zi,
Cu tine, dar fara.

Al meu noroc,
Mesagerul puf de papadie,
Trimite semnale,
Sageti, cand tie, cand mie.
Dar, neputand sa izbaveasca,

Asteapta un foc,
Rosu, de august,
Sa izbucneasca.

Patima unui sentiment

Astazi sunt lenes.
Tolanit pe`o banca,
Cu capul legat pe spate,
Privind la cerul insorit,

Mi`e lene sa ma ridic.
Mi`e frig.
Un fior rece;
Paralel cu sira spinarii,
Im tulbura starea de liniste.
Ganduri peste ganduri,
Ma termina,

Sunt vraiste.
De dupa un acoperis de casa,
Jumate de asfintit,
Imi face cu mana,

Probabil ma cunoaste,
Probabil e viitorul,
Probabil e samanta,
Din care ziua de maine se naste.
Cine stie?!

Vom vorbi dupa ziua de Paste.

Valenta unei frunze

Un atom de libertate mi`ar fi de ajuns,
Poate si putin curaj,
Sa spun ce`am de spus.
Sa ma las prada criticii;
Dar oare se merita?

Isi pune cel ranit intrebarea.
De ce?
Se mira ignorantul.

Cinsteste viata !

Izbucneste cel simplu.

Un cuvant atat de mic,
Cu un sens atat de amplu.
Dar cum viata fara apa si aer ar fi nimic.
Cum poti trai fara sa simti?
Intorcand oglinda,
Tenebrosul impietreste,
La vazul uscaciunii,
Al auzului orb,
Al insectelor urii ce de viata il rod.

Cu o ultima putere,

O frunza inverzeste,
O intrebare pentru sine ;
Cu o singura frunza,
Copacul infrunzeste?

Visul oaselor

Dupa mii si mii de incercari,
Am reusit sa ma visez mergand.
Dupa o mie de nopti trecute,
Au mai trecut o mie de nopti.

Dar , astora le`am dat eu voie sa treaca.
Ma oboseau,
Eram atat de plictisit,
La 999 m`am oprit,
Mi`am inchipui un sunet,
Si`am luat`o de la capat.
Ma indreptam spre un nou vis,
Luat la intamplare;
Un bec mi`a facut din ochi,
Probabil avea vreun frate geaman;
Ca ceva mi s`a aprins in cutia de oase,
Si tot incerca sa iasa.
Ce rau sunt !

I`am pus catuse.
Probabil nu se simte bine in ospiciu,
Probabil cauta aerisire.
De ma trezesc,
O sa si gaseasca.
Mai stau putin,
Poate oboseste,
Poate se satura,
Sa pot sa ma trezesc,
Sa`l pun pe foaie,
Inainte sa isi ia zborul,

Visul, omul , oratorul.

Printre oameni

Mi`am facut aparitia tarziu,
Probabil am pierdut multe lucruri.
O parte apuc sa le cunosc,
Dar cateva,
Intunericul nestiintei ma doboara.

De aia ma plang;
Tind spre mai mult,

Dar ceva ma retine.
Vreun duh nevazut,
Sau, poate,
Vantul de la firul ierbii, de odinioara.

Cert e,
Pierd sensul,
La tot ce ma patrunde,
Ma`nfasca, sau inconstient ma inconjoara.
Acum ca stiu aceste lucruri,
Oare am aflat mai mult?
Oare sunt mai vinovat?
Decat atunci cand n`am vrut,dar am putut.

Ce poate sa`mi darame constiinta?

Sa prind aripi si roate,
Sa las ce e negru in spate;
Sa razbat,

Si`apoi sa ma retrag.

Tranzitia unei omide

Luptatorul fluture isi ispaseste pedeapsa.

Ce vina are el ca`n alta viata a fost omida?

Asa si eu ma reneg,

Ce vina am ca am visat?

Plete in vant si tineri de mana.

Si daca ma impingi de pe nor, 

Voi cadea usor. 

Ca frunzele aramii, 

Imprastiat, 

Printre mii si mii de fete  

Care mai de care mai respingatoare, 

Rauvoitoare, 

Precum luna ce ne fura apusul, 

Si`o bucurie trecuta prin filtrul durerii - 

O alta etapa de trecere, 

Pubertatea unei secunde scurse prematur - 

Ritualul unei judecati prea adanci.

Aselenizare nostalgica

Dar simt ca te cunosc de`o viata,
Desi e un numar limitat de zile,
Asta pentru ca poate,

Ochii au vazut in tine,

Ceea ce ingerii incercau sa imite.

Dar tot te vad straina,
Desi , te`am pus cap la cap,
Acel mecanism,
Uns de esenta clipei intai,
Indica spre podul fiintei,

Coboara, trebuie sa ma iei.

Visiniu

Pe banca rosie,
Ce expira pasiune,
Simteam cum doi ochi ma privesc;
Ca un ultimatium ostentativ,
Ma indemnau sa ma trezesc.

Dar nu mi-au putut grai;
De`ar fi facut`o,
I`as fi luat la intrebari...
Despre stari si alte nimicuri,
Sentimente si`alte riscuri,
Fara sa`mi pese de urmari.
Care , cum ce si de unde;
Cine , cand , de ce;
Cat mai trebuiesc sa cresc,
S`ajung om;
S`ajung sa ma implinesc?

Dar sinteam ca`i inteleg,
Ca ma invata,
In esenta sa`i privesc,
As putea sa trag povata.

Depinde strict de interpretare;
De cum o fi sa ii privesti,
In ansamblu o nuca tare,
In interior - Esop din povesti.

Natura moarta

Sunt vulnerabil.
Pus fata`n fata cu ispita,
Cedez.
Insetat fiind,
Iti sorb roua de pe buze.
Cu o floare privirea ti`o ademenesc.
Sunt om,
Nu am scuze.

E frig.
37 de grade nu`mi ajung.
Nu, nu aici.
Nu in prezenta ta,
Dar eu, timida creatura,
Ma topesc.
Am inima de plumb;
Sa te vad pasind,
Puternic iz de rasina,
E dar de la natura.

Am citit pe`o frunza,
Legamantul nostru sacru.
Am simtit in roua de pe buze`ti,
Tu esti dulce, eu sunt acru.
Te apropii,
Ochii`mi sunt bucati de cremene.
E vai si`amar,
Pribegit voi fi de soarta,
Vei pleca, si eu nu voi avea habar.

Asa da...

Ne traiam viata in nori,

Anturati pe dupa blocuri,

Simplu, lipsiti de nevoi

Fara alte scopuri.

Dadeam nou sens inaltimii,

Cand te vedeam pe tocuri,

Ne`ascundeam printre`asternuturi,

Si ne gaseam pe`alocuri.

Vizitam mereu,

Cu ochii`nchisi,

Neintalnite teritorii,

Tu voiai sa evadezi,

Nu puteai sta locului

Dar eu nu ma saturam,

De`ale tale nazuri,

Nu`ncetam sa te gasesc,

Cand te pierdeai prin paduri.

Atunci...deloc

Radeau corbii de noi,
Noi ne`adunam de pe cuvinte sfinte,
Si imparteam totul la doi.

Bustul frumusetii,
Pe piedestal de carne si sange,
Oprea timpul in loc.
Si ridicand spranceana
Catre doua petale de cires inflorit,
I`a simtit sinceritatea,
A simtit eternitatea cum se scurge,
A simtit cum timpul nu`i ajunge.

Oh, tu, Mephisto intarziat,

Credeam ca`mi mai dai timp,

Dar m`ai tradat.

Pe mana cui ma lasi?

Si stau oamenii in parc,

Educand viitorii platitori de pensie.
Printre frunze rasfirate,

Un chip gingas de fata,
Dulcea mea iluzie.
Te pierzi printre sunete,
Parfum de iarba tarzie,
Falfait de aripi nemaintalnite,
O fi vreun inger,

Puncte de suspensie.

Un vant usor te aduna de pe alte chipuri,
Te regasesc in fiecare floare,
Ce`n toamna pe`nserate moare,

Asa esti tu,

O floare a carei amintire doare.
Pictura rupestra,
Gravata pe scoarta scrijelita

A sufletului meu.

Poem psihotic,
Ce se repeta,
Delimitand existanta mea frivola.
Ce`mi concentrezi orgoliul intr`o sfera,
Si`l lasi sa se dezlantuie`n abis.

Asa esti tu,

Ciuperca otravitoare,
Puternic halucinogena,
Si`ti ies pe gura doar aberatii,
Mimand viata,
O faci si tu,

Au facut`o si altii.