Și iată-mă îndrăgostit din nou.
De-al tău râs, de-al tău
picior;
De mersul tău ce nedumerit îmi dă
ocol,
Deci, iată-mă îndrăgostit din
nou.
Dar știu și eu, și știi și
tu,
Unui capriciu nu poți să-i spui
nu;
Boem fior, de viță
împărătească,
Ce-i doar un moft,
Doar regii și nebunii își permit să
îl trăiască.
Și iată-mă indragostit din nou.
Sub cerul liber, se aude un ecou;
E vocea ta, ce îmi transmite în
argou:
-Iubitule!
Deci, iată-mă îndrăgostit din nou.
Privesc în orizont
Și în zare văd doar pete.
Crude, arămii, zdrențuite,
Un mozaic incompatibil de scâncete
felurite.
Dar eu sunt așa cum sunt,
În haina mea de antierou,
E frig în cer și pe pământ,
Deși, iată-mă îndrăgostit din nou.
