Ești proprietatea mea intelectuală,
Te caut și te găsesc în rânduri,
În linii, curbe, puncte de
suspensie,
Ești proprietatea mea și ești goală.
Fără secrete te`ai delasat,
Și te-ai sustras din rânduri,
Ești unică;
Tu de mult nu mai ești normală.
Detest să mă supun acestui
conformism,
De ce trebuie să te cedez când te
cere luna?
Cum de mă pierd în ochii tăi de
smoală?
Ești departe de basmele ce le
citeam la școală.
Și da, mi-am făcut icoană din chipul
tău,
Cum îți spuneam de fiecare dată,
Închin rugi, să te ferească de ce-i
rău,
Să nu fii a ta, nu-ți doresc a mea
soartă.
Cu un sărut pe creștet te
dezbrăcam de simțuri,
Te desfășurai înaintea-mi ca un
colaj,
Aflată-n fața mea empatică și goală,
Tu și-al sânilor-ți perfect mulaj.