Vita mirabilis

 Eram tineri, cine ne împărtășea vâltoarea,
 Într-un joc sucit de filantropi,
 Doi actori ce-și luau în serios chemarea,
 Înveninați, de ai iubirii izotopi.

 Nici răsăritul brav, și nici amurgul însângerat,
 Ce pălesc sub atingerea ta de mirmidonă,
 Nici un cântec brav de bard uitat,
 Să mi te ia, parfum select de prima donnă

 nu ar putea, cum nici măcar anii
 Ce stau la rând jelind în jilțuri,
 Se plâng de efemeritate castanii,
 Și noi, sub ei, uscați, imbalsamati de simțuri.