Compendium

Afara e vara.
In mine resimt o situatie precara.
Un vid ce demasca o stare primara;
Necroza ce inainteaza lent;

Ma`ntrerupe. Ma opreste sa simt fluent.

Urasc acele pauze ce`mi tulbura credinta,
In care expir la propriu neputiinta`mi.
Nesigur, printre emotii, lipsit de viziune,
Un miop dislexic naufragiat intr`o mare cu spume.

Dar la suprafata, viata, marea`i linistita;
Rabdarea cu barba sura, lunga, incretita.

Cei doi copii, eu si fericirea incoltita,

Se lasa crescuti de starea`mi nesuferita.

Probabil va incepe tot cu “ a fost odata”;

Dar sigur, se va sfarsi cu “ Plec, dar revin indata”.

Caci nu poti rescrie legile naturii,

Cum nu poti pune petice pozitive urii.