Rup timpul.
Si`asa nu`i vad trebuinta.
O povara amara pe umerii tineri,
Ce se pierde intr`o zi de vineri.
Se vrea a fi unealta a fricii,
Pentru cei slabi,
Ce`si irosesc existenta,
Precum un anchetator, o mana de indicii.
De ce sa te ascunzi de timp,
Sa il duci cu zaharelul;
Cand poti sa`ncerci sa`i fii prieten,
Si`n`tandem,pe rand, fiecare, sa faceti pe rebelul.
Ar putea sa`ti introduca,
Prieteni de`ai lui;
Despre care, doar citesti.
Ode,balade si povesti.
N`ai vrea sa afli eternitatea?
Sa te`ntovarasesti cu ea...
Sau , poate cu infinitul,
Toate aceastea, ti le ofera timpul.
La o a doua ascultare,
Nu`i atat de rau.
Se imparte la fiecare,
Ei cu`al lor; tu`l ai pe`al tau.
Dar, ca orice avutie,
Dupa ce te`ai obisnuit;
Impreuna cu ce ti se cuvine tie.
Pleaca prietenul infinit.
Timpule, notiune vaga,
Dictator dantuitor,
Lasa`ma ! Cruta veriga slaba.
Si`ti voi fi recunoscator.
Poți să te rogi ne'ncetat
RăspundețiȘtergerePoți să-i ridici fastuoase altare
timpul își va urma drumul lui
surd, orb, neînduplecat,
strivindu-te sub a lui nepăsare.
Poți să-l acoperi cu întreaga sahară
să-l faci să dispară pentru o clipă măcar
timpul va fi nisipul din a vieții clepsidră,
tu vei fi urmă-n nisip, urmă lăsată-n în zadar.
Tot el, inoxerabil, cel mai mare dușman tot el îți va fi
Când vei dori, când vei aștepta, cănd vei iubi.
…și ori de cate ori, nu vei vrea să mai mori.
M`am obisnuit sa fiu ignorat,
ȘtergereDe timp, vise , si`alte clisee,
Poate ca pare, dar nu sunt disperat,
Sa`l tin in loc, cand voi iubi , mergand pe alee.
Dusman imi este timpul,
Chiar daca`s inca un boboc,
In mijlocul unui ritual de trecere,
Nefript,nears, in mijloc sunt necopt.
Si de`o sa treaca,
Iar eu nu`l voi putea opri,
Si de va ma albi,
Il voi lasa sa treaca,
Si`l voi urma, pe`ascuns.