Pagini

vineri, 23 august 2013

Toamna incălecată

 Încet, încet, se lasă toamna,
 De după stânci, de după munți,
 Și au văzut chiar și cei mulți,
 Nevolnici fiind, cum îi învăluie doamna.
 
 Și îi surprinde asigurat,
 Cu vorba-n vânt pe la răscruce,
 Se face frig când s-a înnoptat,
 Durere omul oare câtă poate duce?
 
 Doar un fior îi pricepe dogma,
 Ce vrea să zică nimeni nu înțelege,
 Nu suntem frați, deși trăim pe lângă Rodna,
 Nu e nimic care să ne lege.
 
 Nici sângele, nici asemănarea-n simțuri,
 Nu poate sparge al rațiunii voal.
 Suntem străini, doar un netot poate să nege,
 Doar o meduză ce se poartă-n val.
 
 Acel scut de apărare,
 Efect cumplit al abandonării,
 Nepăsare, delăsare,
 Moment critic, inima spune stop mișcării.
 
 Nu poți alunga toamna,
 Deși mulți cred, se pare,
 Toamna nu ține de vreme,
 Doamna e o stare.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu