Melodrama

Privesc aievea spre destin,

Ii dau o palma, ii multumesc, ma`nchin.

Stari proaste cu zile bune , imbin,

Singuratatea se simte,

Dar eu, incerc sa o reprim.

A`nceput acum ceva timp, un amar de vreme,

Sa simt lipsa sangelui,

Dorul iti sfasie interiorul - ce chin.

Caci sunt departe de ce e esential,

De ce conteaza;

Deplang conditia omului prezent,

Pentru care " a avea"  primeaza.

Sa`ti fie dor, nu se invata - se simte.

Dar pentru asta,

Trebuie sa`ti lipseasca frate, sora , vre`un parinte.

Erai copil cand ti se spunea sa iei aminte

Familia`i cel mai de pret bun - pazeste`o,

Era invatatura din tata`n fiu, nu vreo rugaminte.

Dar ai crescut,

Si`odata cu tine s`a maturizat si constiinta,
Incepi sa ai regrete,

Incet, incet, se abate asupra ta sentinta

Incerci sa dregi situatia,
Daca pana acum nu ai avut,

Acum ai vointa.

Dar simti ca n`ai cu cine,

Simti ca nu ai de ce
Ca oricum oricine vine,

La un moment dat o sa plece,

Orice persoana draga azi,
Maine o sa te renege.
Cu tarie`n suflet,

Cu multa determinare,

Privesti catre cer,
Si speri, ca cel de Sus,

Bunatatea sa`si aplece,
Ca ziua de maine,

Sa fie doar o alta incercare,

Iar tu, nevrednic,
Vei gasi scapare,

Drumul drept in viata,

Raspunsul rugamintilor,

Ce la greu nu te lasa.