Deziluzia firii

M`ai amagit atata timp,

Prin orice gand, orice cuvant.

Simteam schimbarea`n glasul tau,
Precum o frunza ce adie`n vant.

Stau azi, blestem si e cumplit,

M`ai prins fix cand te priveam zambind.

In acea clipa s`a tras la sorti,
Destinul meu,

Speranta s`a intors din morti.

Ai crezut ca vrei, ca poti,

Ca`i de joaca cu natura;

In scurt timp ai invatat,

Ca tradarea declanseaza ura.

Acum, cand totul e jucat,

Cand ma privesti,
Si asta nu`mi mai face rau,

Sa ne`adancim in trecutul tau,

La orice colt, in intuneric,

Ce`mi revine, pe care`l merit.

Diferenta dintre noi doi,
Acum, e apa clara.
Te`ai compromis ,pe rand, de mii de ori.
Si ai mintit, si stii c`ai face`o iara,
Tu ai putut, dar stii ca eu n`as putea.

M`ai bulversat, tinandu`ma de mana,

Voiai sa pleci, in noapte,

Sa te adapostesti de luna,

Dar am strigat la zei,

“Lasati`o sa ramana”,

Si`au ascultat,

Stiau de frica, unui iubit infuriat.

S`au scurs multe ipostaze,
Veniri , plecari, cuvinte dure,

Ai constatat nemeritat,

Ca poate te`ai simti mai bine,

Iubita de lei, adorata de mine;

Dar ce pacat, n`ai cutezat,

Si ai plecat.

Parca mai ieri,

M`ai oprit pe drumul sortii,

Mi`ai pus mana pe obraz,

Ma implorai sa te sarut,

Tu ai fi vrut,

Dar n`am putut, si`am renascut.