Îți simt tristețea.
- și de n-o simt, sunt semne ce ți-o prevestesc.
În felul meu de a fi apatic,
- eu,cel ce cu ochi mândri te privesc.
De aici, din depărtare,
- unde ecoul nu mai contenește.
Tot ce spun, parcă aiuresc.
Mi-aș dori să îți transform lumina,
-s-o prefac în întuneric,
Să ne ascundem după umbre
- ce dansează la lăsarea serii.
Mândre, svelte, arțăgoase,
- să călcăm pe-a vieții strâmbe.
Să culegem doar ponoase
- și de n-o simt, sunt semne ce ți-o prevestesc.
În felul meu de a fi apatic,
- eu,cel ce cu ochi mândri te privesc.
De aici, din depărtare,
- unde ecoul nu mai contenește.
Tot ce spun, parcă aiuresc.
Mi-aș dori să îți transform lumina,
-s-o prefac în întuneric,
Să ne ascundem după umbre
- ce dansează la lăsarea serii.
Mândre, svelte, arțăgoase,
- să călcăm pe-a vieții strâmbe.
Să culegem doar ponoase
"Mi-aș dori să îți transform lumina,
RăspundețiȘtergere-s-o prefac în întuneric,
Să ne ascundem după umbre
- ce dansează la lăsarea serii.
Mândre, svelte, arțăgoase,
- să călcăm pe-a vieții strâmbe. "
EU, mi-as dori sa fiu intunericul iar tu, lumina care ma pune in valoare!
e si asta o perspectiva
Ștergeree ciudat că după atâta amar de luni, să mă lovească versurile tale la fel de tare..?
RăspundețiȘtergereNu stiu eu ce sta in spatele acestor lovituri...
Ștergere