Rup timpul.
Si`asa nu`i vad trebuinta.
O povara amara pe umerii tineri,
Ce se pierde intr`o zi de vineri.
Se vrea a fi unealta a fricii,
Pentru cei slabi,
Ce`si irosesc existenta,
Precum un anchetator, o mana de indicii.
De ce sa te ascunzi de timp,
Sa il duci cu zaharelul;
Cand poti sa`ncerci sa`i fii prieten,
Si`n`tandem,pe rand, fiecare, sa faceti pe rebelul.
Ar putea sa`ti introduca,
Prieteni de`ai lui;
Despre care, doar citesti.
Ode,balade si povesti.
N`ai vrea sa afli eternitatea?
Sa te`ntovarasesti cu ea...
Sau , poate cu infinitul,
Toate aceastea, ti le ofera timpul.
La o a doua ascultare,
Nu`i atat de rau.
Se imparte la fiecare,
Ei cu`al lor; tu`l ai pe`al tau.
Dar, ca orice avutie,
Dupa ce te`ai obisnuit;
Impreuna cu ce ti se cuvine tie.
Pleaca prietenul infinit.
Timpule, notiune vaga,
Dictator dantuitor,
Lasa`ma ! Cruta veriga slaba.
Si`ti voi fi recunoscator.
miercuri, 26 iunie 2013
marți, 25 iunie 2013
Dezumanizare. Dar pana intr`un punct...
Incetul cu incetul,
Ma`mping spre izolare,
Prea multe frunze triste,
Ma`mping spre izolare,
Prea multe frunze triste,
Ce bat spre desfranare.
Am calcat prea multe urme,
Nu mai am forta`n picioare;
Prea multi sacali si zmei,
Ce`ndeamna la rabdare.
Ce`ndeamna la rabdare.
Fug de tirani si slugi,
Ce vor sufletul sa iti subjuge;
Nu iese nici coltul,
Dar ei , reusesc sa ti`l alunge.
Am crescut prea sobru,
Cred ca n`am avut de ales;
Cred ca n`am avut de ales;
Al inimii de gheata iglu,
M`am rugat cu vara sa dispara;
Dar n`a mers.
Dar n`a mers.
Sunt satul de sfaturi;
Te rog sa te opresti,
Da`ti jos masca rigida,
E timpul sa`nfloresti.
vineri, 21 iunie 2013
Omul de maine
Acid, acid, acida,
Ma macin, ma picur, e ploaia
In gand, pe foaie, ma termina,
Inutil, sterila e vremea.
Privesc in gol catre nimeni;
Caci niciunde imi e destinatia.
Un blam taios catre sine ,
Precede o vina , dar vindeca situatia.
Incerc sa fiu impacat cu schimbarea,
O sansa mai am, toata averea;
Dar fulgerul cade, cutremura vrerea,
O ureche surda ignora chemarea.
Se simte, se simte,
Fulgeurl alb , nu se dezminte ;
Fulgerul negru, odata integru,
Succede schimbarea – moment funebru.
E gri, se vede,
Se arata in taina, in vis.
Loctiitorul firii purcede ;
In suflet regele`si ia locul promis.
Ma macin, ma picur, e ploaia
In gand, pe foaie, ma termina,
Inutil, sterila e vremea.
Privesc in gol catre nimeni;
Caci niciunde imi e destinatia.
Un blam taios catre sine ,
Precede o vina , dar vindeca situatia.
Incerc sa fiu impacat cu schimbarea,
O sansa mai am, toata averea;
Dar fulgerul cade, cutremura vrerea,
O ureche surda ignora chemarea.
Se simte, se simte,
Fulgeurl alb , nu se dezminte ;
Fulgerul negru, odata integru,
Succede schimbarea – moment funebru.
E gri, se vede,
Se arata in taina, in vis.
Loctiitorul firii purcede ;
In suflet regele`si ia locul promis.
luni, 17 iunie 2013
Compendium
Afara e vara.
In mine resimt o situatie precara.
Un vid ce demasca o stare primara;
Necroza ce inainteaza lent;
In mine resimt o situatie precara.
Un vid ce demasca o stare primara;
Necroza ce inainteaza lent;
Ma`ntrerupe. Ma opreste sa simt fluent.
Urasc acele pauze ce`mi tulbura credinta,
In care expir la propriu neputiinta`mi.
Nesigur, printre emotii, lipsit de viziune,
Un miop dislexic naufragiat intr`o mare cu spume.
In care expir la propriu neputiinta`mi.
Nesigur, printre emotii, lipsit de viziune,
Un miop dislexic naufragiat intr`o mare cu spume.
Dar la suprafata, viata, marea`i linistita;
Rabdarea cu barba sura, lunga, incretita.
Rabdarea cu barba sura, lunga, incretita.
Cei doi copii, eu si fericirea incoltita,
Se lasa crescuti de starea`mi nesuferita.
Probabil va incepe tot cu “ a fost odata”;
Dar sigur, se va sfarsi cu “ Plec, dar revin indata”.
Caci nu poti rescrie legile naturii,
Cum nu poti pune petice pozitive urii.
duminică, 16 iunie 2013
Ambuscada
Unui sol trimis spre`ntampinare,
Subit, i`a pierit curajul.
C`a vazut in spate mare adunare,
C`a vazut in spate mare adunare,
Demoni, toti, ai mei, stau de straja.
Unul cate unul ies in fata,
Etalandu`si arma, scutul,
Savarsindu`si datoria,
Savarsindu`si datoria,
Ca pe lumea asta au valoare,
Fapta si cuvantul.
Fapta si cuvantul.
Merge solul inainte,
Mai degraba`ar da`napoi,
Stingherit se`nvata minte,
Dracu`i drac cand e razboi.
Dracu`i drac cand e razboi.
A venit s`anunte pacea,
Timpu`i scurt. A intarziat.
Caci stegarul in loc de panza alba,
Pune capul de pirat.
Astfel, demonii pe camp,
Neglijandu`si starile,
Mana`n lupta prin cuvant;
Pune capul de pirat.
Astfel, demonii pe camp,
Neglijandu`si starile,
Mana`n lupta prin cuvant;
Aparand hotarele.
vineri, 14 iunie 2013
Marea evadare
Aparent, de dupa culme,
Din directia`n care bate vantul,
Din directia`n care bate vantul,
Doua umbre in tandem
Urmaresc vreo doua urme.
Urmaresc vreo doua urme.
Urmele , nefind grabite,
Se opresc la o rasuflare,
Plini de praf, de dor de duca
La rascrucea dintre ganduri,
Doi pantofi cu tucurel,
Fugaresc, o pereche de picioare.
Plini de praf, de dor de duca
La rascrucea dintre ganduri,
Doi pantofi cu tucurel,
Fugaresc, o pereche de picioare.
Neavand sincronizare,
Si de fel fiind indecisa,
Umbra, fuge de picioare,
Si`a atins tinta propusa.
Si de fel fiind indecisa,
Umbra, fuge de picioare,
Si`a atins tinta propusa.
Urmele, vestite barfitoare,
Repede dau sfoara`n tara,
Vestea tinutu`nconjoara,
Despre marea evadare.
Repede dau sfoara`n tara,
Vestea tinutu`nconjoara,
Despre marea evadare.
miercuri, 12 iunie 2013
Necrologul lui Amar
Necrolog în ceas de noapte,
M`am decis,
Vă las drept testament.
Îmi doresc să simt
Un fior transpus în șoapte,
De om demn.
Ce am fost,
Voi, oricum nu veți intelge,
Să nu dați cuvintelor crezare;
Ați blamat, luând la întâmplare,
Semne, că pe un stigmat.
Acum, când orologiul nu mai sună,
Și inima refuză lupta,
Un ecou în gol răsună,
De nu pleca,
- Vă rog să mă lăsați.
Și de aveți un dram de bunătate,
Sau de vă faceți că înțelegeți,
Mă veți păsui și de această data,
-Va rog, promit că nu mai fac.
Rupând fărâmă cu fărâmă,
Îmi transform ce`a mai rămas în praf;
Un steag, două culori, și`o bucat` de inimă,
În pas grăbit
Vă semnez, al meu epitaf.
M`am decis,
Vă las drept testament.
Îmi doresc să simt
Un fior transpus în șoapte,
De om demn.
Ce am fost,
Voi, oricum nu veți intelge,
Să nu dați cuvintelor crezare;
Ați blamat, luând la întâmplare,
Semne, că pe un stigmat.
Acum, când orologiul nu mai sună,
Și inima refuză lupta,
Un ecou în gol răsună,
De nu pleca,
- Vă rog să mă lăsați.
Și de aveți un dram de bunătate,
Sau de vă faceți că înțelegeți,
Mă veți păsui și de această data,
-Va rog, promit că nu mai fac.
Rupând fărâmă cu fărâmă,
Îmi transform ce`a mai rămas în praf;
Un steag, două culori, și`o bucat` de inimă,
În pas grăbit
Vă semnez, al meu epitaf.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)