Mi-e gândul la nemurire,
Bucurie și flori de cireș;
Mi-e gândul la a ta frenezie,
La roadele ce am cules;
Mi-e gândul că voi aluneca în pieire,
Mă vei urâ, fiindcă am dat greș;
Mi-e gândul la a ta milă,
Pentru mine, pentru un leș;
Mi-e gândul doar la tine,
Iară restul sunt doar gânduri,
Mă gândesc că apa vine,
Și iubirea printre rânduri.
marți, 10 decembrie 2013
luni, 9 decembrie 2013
Octavă de dor
Când vei vrea să te întâlnesc?
Simt că timpul nu ne mai ajunge;
Când va fi să vină clipa,condamnat să rătăcesc
Unde îți va fi mânia de pe drumuri să mă alunge?
Când va fi să simt durerea
Vina ce mă întrepătrunde
Unde îmi va fi femeia
Gândul meu să se scufunde?
Simt că timpul nu ne mai ajunge;
Când va fi să vină clipa,condamnat să rătăcesc
Unde îți va fi mânia de pe drumuri să mă alunge?
Când va fi să simt durerea
Vina ce mă întrepătrunde
Unde îmi va fi femeia
Gândul meu să se scufunde?
duminică, 8 decembrie 2013
Dintre intrebari: Cum
Spune-mi cum iubito,
Atât mai am să te întreb,
Cum și sub ce formă
Vântul să ți-l cern;
Când vorbesc fără noimă,
Cum de mă înțelegi,
Și de vine potopul
Cum faci, cum mă legi
De răzbesc prin toate,
Încalc ale naturii legi;
Și deși sunt ros în coate,
Mereu împreună,
Cum de ești așa frumoasă,
Nu este clișeu, dar sună
Ca și cum ai fi plânsă de brumă.
Atât mai am să te întreb,
Cum și sub ce formă
Vântul să ți-l cern;
Când vorbesc fără noimă,
Cum de mă înțelegi,
Și de vine potopul
Cum faci, cum mă legi
De răzbesc prin toate,
Încalc ale naturii legi;
Și deși sunt ros în coate,
Mereu împreună,
Cum de ești așa frumoasă,
Nu este clișeu, dar sună
Ca și cum ai fi plânsă de brumă.
sâmbătă, 7 decembrie 2013
Dintre intrebari: De ce
Un om,
Doi oameni,
Deja e prea mult.
Deja sunt prea mulți oameni pe acest
pământ,
În afară de noi,
Noi cei ce obișnuiam să respirăm
aerul în doi,
Noi cei ce privim mereu înainte,
deloc înapoi,
Eu cel ce-ți gravez numele pe
coapsele moi,
Acoperite de același vesminti
Sub ochii mei visători, dar goi
La adăpostul jocurilor cuminți;
Nimeni nu vede, dar tu poți să
simți
În ce fel îți sunt eu călăuză,
Spre soare, spre luna, în iad
amândoi,
Încă mă întreb de ce asta te
amuză...
De ce mă trezesc dimineața cu
noi,
De ce umbrele necontenit ne
acuză,
Oare sunt ele mai vrednice,
Deși au îmbătrânit,
Sunt tot mai nevolnice,
De ce să mă las copleșit?
luni, 2 decembrie 2013
Victimologie
Văd păsări culegându-ți de pe trup fân proaspăt cosit;
Se simt tot felul de mirosuri de vară încinsă;
Alerg în nebunia mea, sperând că mai ești întinsă,
Dar nu gust plăcerea, timpul a fost irosit
Visând la păsări mierle ce ne încântă auzul,
La scufundările în mlaștină ce se topesc în gând,
Pășește către mine, sunt eu călăuzul,
Căci ești parte din mine, blestemată-ți fie coasta,
Tu îmi ești călăul, iar eu rămân cu uzul
Osânda de a fi folosit.
Se simt tot felul de mirosuri de vară încinsă;
Alerg în nebunia mea, sperând că mai ești întinsă,
Dar nu gust plăcerea, timpul a fost irosit
Visând la păsări mierle ce ne încântă auzul,
La scufundările în mlaștină ce se topesc în gând,
Pășește către mine, sunt eu călăuzul,
Căci ești parte din mine, blestemată-ți fie coasta,
Tu îmi ești călăul, iar eu rămân cu uzul
Osânda de a fi folosit.
duminică, 1 decembrie 2013
Povestiri din Valhalla
Am auzit vorbindu-se de un colț,
Asemănător cu cel de rai;
Unde ajungi prin tragere la sorți,
Fortuna de partea ta de o ai.
Am auzit că nu e nimeni,
Deci mă grăbesc să am întâietate,
Eu plec duminică și ajung vineri,
E secetă. Greu pentru gurile însetate.
Acel loc, e plin de flori și curcubee,
Cântări de nai și de vioară;
Să ajung la el, pornesc pe alee,
Melancolic, cum obișnuiam să fiu odinioară.
Ajung într-un sfârșit, căci nu e mult de mers,
Doar cale de un manuscris de rugăminți,
De nu vei vrea, îl voi fi șters,
Nimic nu poate rezista chemărilor fierbinți.
Asemănător cu cel de rai;
Unde ajungi prin tragere la sorți,
Fortuna de partea ta de o ai.
Am auzit că nu e nimeni,
Deci mă grăbesc să am întâietate,
Eu plec duminică și ajung vineri,
E secetă. Greu pentru gurile însetate.
Acel loc, e plin de flori și curcubee,
Cântări de nai și de vioară;
Să ajung la el, pornesc pe alee,
Melancolic, cum obișnuiam să fiu odinioară.
Ajung într-un sfârșit, căci nu e mult de mers,
Doar cale de un manuscris de rugăminți,
De nu vei vrea, îl voi fi șters,
Nimic nu poate rezista chemărilor fierbinți.
sâmbătă, 30 noiembrie 2013
Tânăr horticol
Mă vei aștepta să îmbătrânesc?
Tu floare la maturitate,
Să-mi oferi soare
Să mă coc, nu să mă prăjesc,
Emergent din puritate.
Te întreb fiindcă mai vreau să fiu mugur puțin,
Să rodesc sub lună nouă;
Ascuns sub puf adolescentin,
Încă-ți confund lacrimile cu roua.
Și când va fi să dau în fruct,
Mă voi lăsa condus de picioare,
Spre mâini străine, să-ți fiu pe buze suc;
Sunt mare acum,
Iar dorința , arzătoare.
Tu floare la maturitate,
Să-mi oferi soare
Să mă coc, nu să mă prăjesc,
Emergent din puritate.
Te întreb fiindcă mai vreau să fiu mugur puțin,
Să rodesc sub lună nouă;
Ascuns sub puf adolescentin,
Încă-ți confund lacrimile cu roua.
Și când va fi să dau în fruct,
Mă voi lăsa condus de picioare,
Spre mâini străine, să-ți fiu pe buze suc;
Sunt mare acum,
Iar dorința , arzătoare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)