M-am visat cutreierând
Livezi virgine de piersici,
Puse toate deoparte
Pentru acela dintre vrednici
Care, fără a sta pe gând,
Dă frunzișul la o parte
Și apucă, parcă atârnă
Când îl vezi cu ele-n mână,
Și cu ochii după alta
S-a înțepat,
Asta-i e plata,
Și de moale ce e fructul,
Mâna s-a însiropat,
Degetele au cunoscut suptul,
Zeama uite cum se scurge
Malacul apucă, poama plânge,
Însetat, se ghiftuieste,
Fără însă a-i alina,
Dorul de livada sa.
luni, 16 decembrie 2013
duminică, 15 decembrie 2013
De-un vampirism aparte
Apleacă-ți bunătatea asupra-mi inimii muribunde,
Cât o mai avea, să-i îmbunezi osânda;
Să-mi scurgi pe față vinuri vechi, burgunde
Ciorchinii tăi, de sânge ce abundă.
Îi simt, sunt moi; să nu crezi că îndrăznesc
Deși nu vrei, totuși îmi spui " Cutează ! ",
Îmi fac curaj, mă ridic să mă servesc,
Mă simt înconjurat, să mă îmbat - urmează.
Acum, fiind stăpân pe ochii mei,
Te vezi din nou ca în oglindă,
Sângele ne clocotește, te invit să-l bei,
Sunt eu, cu capu-n jos, atârnat de grindă.
Nu știu de-i noapte sau e zi,
Știu doar că nu îmi mai ajunge.
Mai vreau să stau, e frig pe străzi,
În mâini, dorința ciorchinelui se frânge.
Cât o mai avea, să-i îmbunezi osânda;
Să-mi scurgi pe față vinuri vechi, burgunde
Ciorchinii tăi, de sânge ce abundă.
Îi simt, sunt moi; să nu crezi că îndrăznesc
Deși nu vrei, totuși îmi spui " Cutează ! ",
Îmi fac curaj, mă ridic să mă servesc,
Mă simt înconjurat, să mă îmbat - urmează.
Acum, fiind stăpân pe ochii mei,
Te vezi din nou ca în oglindă,
Sângele ne clocotește, te invit să-l bei,
Sunt eu, cu capu-n jos, atârnat de grindă.
Nu știu de-i noapte sau e zi,
Știu doar că nu îmi mai ajunge.
Mai vreau să stau, e frig pe străzi,
În mâini, dorința ciorchinelui se frânge.
vineri, 13 decembrie 2013
Caruta lui Charon
Te vei trezi din nou
De data asta panicată,
Cu temeri ieșite ca din ou,
La mijloc crud,
Scoate capul din găoace,
S-o luăm la pas pe câmpul nud,
Să ajungem pe platou.
Mă vei întreba de orizont
Oare cine ajunge acolo?
Oare cine seacă marea
Să alerge spre pământ?
Îți spun ascunde sărea
Să n-o mai văd nicicând
Rana se umezește
Iar ochii în lacrimi sub jurământ.
De data asta panicată,
Cu temeri ieșite ca din ou,
La mijloc crud,
Scoate capul din găoace,
S-o luăm la pas pe câmpul nud,
Să ajungem pe platou.
Mă vei întreba de orizont
Oare cine ajunge acolo?
Oare cine seacă marea
Să alerge spre pământ?
Îți spun ascunde sărea
Să n-o mai văd nicicând
Rana se umezește
Iar ochii în lacrimi sub jurământ.
marți, 10 decembrie 2013
Furcile caudine
Mi-e gândul la nemurire,
Bucurie și flori de cireș;
Mi-e gândul la a ta frenezie,
La roadele ce am cules;
Mi-e gândul că voi aluneca în pieire,
Mă vei urâ, fiindcă am dat greș;
Mi-e gândul la a ta milă,
Pentru mine, pentru un leș;
Mi-e gândul doar la tine,
Iară restul sunt doar gânduri,
Mă gândesc că apa vine,
Și iubirea printre rânduri.
Bucurie și flori de cireș;
Mi-e gândul la a ta frenezie,
La roadele ce am cules;
Mi-e gândul că voi aluneca în pieire,
Mă vei urâ, fiindcă am dat greș;
Mi-e gândul la a ta milă,
Pentru mine, pentru un leș;
Mi-e gândul doar la tine,
Iară restul sunt doar gânduri,
Mă gândesc că apa vine,
Și iubirea printre rânduri.
luni, 9 decembrie 2013
Octavă de dor
Când vei vrea să te întâlnesc?
Simt că timpul nu ne mai ajunge;
Când va fi să vină clipa,condamnat să rătăcesc
Unde îți va fi mânia de pe drumuri să mă alunge?
Când va fi să simt durerea
Vina ce mă întrepătrunde
Unde îmi va fi femeia
Gândul meu să se scufunde?
Simt că timpul nu ne mai ajunge;
Când va fi să vină clipa,condamnat să rătăcesc
Unde îți va fi mânia de pe drumuri să mă alunge?
Când va fi să simt durerea
Vina ce mă întrepătrunde
Unde îmi va fi femeia
Gândul meu să se scufunde?
duminică, 8 decembrie 2013
Dintre intrebari: Cum
Spune-mi cum iubito,
Atât mai am să te întreb,
Cum și sub ce formă
Vântul să ți-l cern;
Când vorbesc fără noimă,
Cum de mă înțelegi,
Și de vine potopul
Cum faci, cum mă legi
De răzbesc prin toate,
Încalc ale naturii legi;
Și deși sunt ros în coate,
Mereu împreună,
Cum de ești așa frumoasă,
Nu este clișeu, dar sună
Ca și cum ai fi plânsă de brumă.
Atât mai am să te întreb,
Cum și sub ce formă
Vântul să ți-l cern;
Când vorbesc fără noimă,
Cum de mă înțelegi,
Și de vine potopul
Cum faci, cum mă legi
De răzbesc prin toate,
Încalc ale naturii legi;
Și deși sunt ros în coate,
Mereu împreună,
Cum de ești așa frumoasă,
Nu este clișeu, dar sună
Ca și cum ai fi plânsă de brumă.
sâmbătă, 7 decembrie 2013
Dintre intrebari: De ce
Un om,
Doi oameni,
Deja e prea mult.
Deja sunt prea mulți oameni pe acest
pământ,
În afară de noi,
Noi cei ce obișnuiam să respirăm
aerul în doi,
Noi cei ce privim mereu înainte,
deloc înapoi,
Eu cel ce-ți gravez numele pe
coapsele moi,
Acoperite de același vesminti
Sub ochii mei visători, dar goi
La adăpostul jocurilor cuminți;
Nimeni nu vede, dar tu poți să
simți
În ce fel îți sunt eu călăuză,
Spre soare, spre luna, în iad
amândoi,
Încă mă întreb de ce asta te
amuză...
De ce mă trezesc dimineața cu
noi,
De ce umbrele necontenit ne
acuză,
Oare sunt ele mai vrednice,
Deși au îmbătrânit,
Sunt tot mai nevolnice,
De ce să mă las copleșit?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)