E frig , cu fular și cu mănuși
Urmărind cristale în aer;
Din aburi răsar pescăruși
Ce duc în cioc dalb giuvaer.
E frig, cu fular și cu mănuși
Și ghete fără aderență,
Suntem tot noi, tot jucăuși
Reci până la esența.
E frig, dar focul ne înconjoară,
De fața ta, mâinile mi se lipesc;
Le ții în așteptare la subțioară
Să fie calde, știu că îți trebuiesc.
E frig, iar tărâmul de poveste
Sufletul e gheață sloi,
Poftim paltonul, trage-l peste,
Mai bine goi, mai bine noi.
sâmbătă, 21 decembrie 2013
vineri, 20 decembrie 2013
In boxă, pârât
Dansam pe muchie de cuțit,
Ochii ardeau, în aer praf de pirit,
Fără de frică, nostaligici, același rit,
Zăpada dădea în aceași stare de spirit.
Mâini înnegrite, atinseseră acel chip,
Vinovate de ceva diferit,
Probabil prea tânăr, prea nedumerit,
În căutare de miere, de soare răsărit.
Cine sunt eu dacă nu cel ce-a îndrăznit,
Însuși Dumnezeul ce nestingherit
A luat dezamăgiri, și le-a însușit,
A crezut în El, și-a murit.
Ochii ardeau, în aer praf de pirit,
Fără de frică, nostaligici, același rit,
Zăpada dădea în aceași stare de spirit.
Mâini înnegrite, atinseseră acel chip,
Vinovate de ceva diferit,
Probabil prea tânăr, prea nedumerit,
În căutare de miere, de soare răsărit.
Cine sunt eu dacă nu cel ce-a îndrăznit,
Însuși Dumnezeul ce nestingherit
A luat dezamăgiri, și le-a însușit,
A crezut în El, și-a murit.
marți, 17 decembrie 2013
Ai sa intelegi gresit
Ai să înțelegi greșit,
de îți voi spune
Fluturii nu mor,
ei pășesc spre altă lume.
Ei trec în dans,
nu cu sobor,
Spre locuri calde,
premergătoare unei vieți
nelipsite de amor.
Ai să înțelegi greșit,
de îți voi spune:
Eliberează fluturii,
să vină în lume.
Nu-i opri să cânte în tăcere,
doar eliberează-ți auzul,
Pe drumul fără întoarcere,
primul dintre ei,
îți va fi calauzul.
de îți voi spune
Fluturii nu mor,
ei pășesc spre altă lume.
Ei trec în dans,
nu cu sobor,
Spre locuri calde,
premergătoare unei vieți
nelipsite de amor.
Ai să înțelegi greșit,
de îți voi spune:
Eliberează fluturii,
să vină în lume.
Nu-i opri să cânte în tăcere,
doar eliberează-ți auzul,
Pe drumul fără întoarcere,
primul dintre ei,
îți va fi calauzul.
luni, 16 decembrie 2013
Oniric savuros
M-am visat cutreierând
Livezi virgine de piersici,
Puse toate deoparte
Pentru acela dintre vrednici
Care, fără a sta pe gând,
Dă frunzișul la o parte
Și apucă, parcă atârnă
Când îl vezi cu ele-n mână,
Și cu ochii după alta
S-a înțepat,
Asta-i e plata,
Și de moale ce e fructul,
Mâna s-a însiropat,
Degetele au cunoscut suptul,
Zeama uite cum se scurge
Malacul apucă, poama plânge,
Însetat, se ghiftuieste,
Fără însă a-i alina,
Dorul de livada sa.
Livezi virgine de piersici,
Puse toate deoparte
Pentru acela dintre vrednici
Care, fără a sta pe gând,
Dă frunzișul la o parte
Și apucă, parcă atârnă
Când îl vezi cu ele-n mână,
Și cu ochii după alta
S-a înțepat,
Asta-i e plata,
Și de moale ce e fructul,
Mâna s-a însiropat,
Degetele au cunoscut suptul,
Zeama uite cum se scurge
Malacul apucă, poama plânge,
Însetat, se ghiftuieste,
Fără însă a-i alina,
Dorul de livada sa.
duminică, 15 decembrie 2013
De-un vampirism aparte
Apleacă-ți bunătatea asupra-mi inimii muribunde,
Cât o mai avea, să-i îmbunezi osânda;
Să-mi scurgi pe față vinuri vechi, burgunde
Ciorchinii tăi, de sânge ce abundă.
Îi simt, sunt moi; să nu crezi că îndrăznesc
Deși nu vrei, totuși îmi spui " Cutează ! ",
Îmi fac curaj, mă ridic să mă servesc,
Mă simt înconjurat, să mă îmbat - urmează.
Acum, fiind stăpân pe ochii mei,
Te vezi din nou ca în oglindă,
Sângele ne clocotește, te invit să-l bei,
Sunt eu, cu capu-n jos, atârnat de grindă.
Nu știu de-i noapte sau e zi,
Știu doar că nu îmi mai ajunge.
Mai vreau să stau, e frig pe străzi,
În mâini, dorința ciorchinelui se frânge.
Cât o mai avea, să-i îmbunezi osânda;
Să-mi scurgi pe față vinuri vechi, burgunde
Ciorchinii tăi, de sânge ce abundă.
Îi simt, sunt moi; să nu crezi că îndrăznesc
Deși nu vrei, totuși îmi spui " Cutează ! ",
Îmi fac curaj, mă ridic să mă servesc,
Mă simt înconjurat, să mă îmbat - urmează.
Acum, fiind stăpân pe ochii mei,
Te vezi din nou ca în oglindă,
Sângele ne clocotește, te invit să-l bei,
Sunt eu, cu capu-n jos, atârnat de grindă.
Nu știu de-i noapte sau e zi,
Știu doar că nu îmi mai ajunge.
Mai vreau să stau, e frig pe străzi,
În mâini, dorința ciorchinelui se frânge.
vineri, 13 decembrie 2013
Caruta lui Charon
Te vei trezi din nou
De data asta panicată,
Cu temeri ieșite ca din ou,
La mijloc crud,
Scoate capul din găoace,
S-o luăm la pas pe câmpul nud,
Să ajungem pe platou.
Mă vei întreba de orizont
Oare cine ajunge acolo?
Oare cine seacă marea
Să alerge spre pământ?
Îți spun ascunde sărea
Să n-o mai văd nicicând
Rana se umezește
Iar ochii în lacrimi sub jurământ.
De data asta panicată,
Cu temeri ieșite ca din ou,
La mijloc crud,
Scoate capul din găoace,
S-o luăm la pas pe câmpul nud,
Să ajungem pe platou.
Mă vei întreba de orizont
Oare cine ajunge acolo?
Oare cine seacă marea
Să alerge spre pământ?
Îți spun ascunde sărea
Să n-o mai văd nicicând
Rana se umezește
Iar ochii în lacrimi sub jurământ.
marți, 10 decembrie 2013
Furcile caudine
Mi-e gândul la nemurire,
Bucurie și flori de cireș;
Mi-e gândul la a ta frenezie,
La roadele ce am cules;
Mi-e gândul că voi aluneca în pieire,
Mă vei urâ, fiindcă am dat greș;
Mi-e gândul la a ta milă,
Pentru mine, pentru un leș;
Mi-e gândul doar la tine,
Iară restul sunt doar gânduri,
Mă gândesc că apa vine,
Și iubirea printre rânduri.
Bucurie și flori de cireș;
Mi-e gândul la a ta frenezie,
La roadele ce am cules;
Mi-e gândul că voi aluneca în pieire,
Mă vei urâ, fiindcă am dat greș;
Mi-e gândul la a ta milă,
Pentru mine, pentru un leș;
Mi-e gândul doar la tine,
Iară restul sunt doar gânduri,
Mă gândesc că apa vine,
Și iubirea printre rânduri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)