Pagini

luni, 17 februarie 2014

Cugetări pierdute-n ceață

 "De ce", mă mai întrebam cândva, demult, pe la începuturi
 - în era în care tu nu erai răsărită din coasta mea -,
 Pe la începuturi, când mă târam desculț precum un vierme
 aflat în căutare de verde crud
 - așa îmi place mie  să le spun întrebărilor ce nu-și găsesc
 răspuns prin puterea sinapselor subsemnatului -
 Verde crud, of, deja simt un gust acrișor amar cum se
 prelinge pe făgașul conștiintei.
 - și să fiu înțeles, frica nu este un determinant al conștiintei -
 Acea conștiință pură, izvorâtă din dorința de a fi iertat,
 după un întreg proces de căință -
 - ceva caracteristic persoanelor a căror zbucium de
 " a fi iertat ", domină rușinea de " a avea ".

 Să îmi fie cu iertăciune, am deviat spre autoblam
 înainte de a-mi prezenta scopul.
 - sub incidența lunii, așa orb cum sunt, am reușit să urmez
 pașii predestinați -
 Scopul, spre deosebire de misiune, are caracter automotivant.
 - asemeni unei dimineți în care te trezești cu gândul
 că dacă soarele îți rânjește sus , pe cer, a venit momentul
 să schimbi soarta lumi -
 Automotivant câtă vreme nu împărtășești destinul unui ciung.
 - și nu fac referire la ologi, mă refer la cei fără voință,
 fără dorință de evoluție -
 Unui ciung care, conștient de faptul că singur este incapabil.
 spune " ajută-mă tu ", dublându-și astfel suferința.
 - "ciung", " suferință ", probabil contextul pare străin,
 dar gândește-te de două ori înainte de a-ți alunga conștiința - 

joi, 13 februarie 2014

La o vorbă cu absența

 Am stat,
  - evident că nu puteam să dorm -
 am stat și m-am gândit la capacitatea ta,
  -una din multe altele de altfel -
 la capacitatea ta de a-mi demonta teoriile,
  - știi bine că atunci când nu am somn,
         iau la pas  Câmpiile Elizee -
 teoriile și principiile ce stau la originea
       maimuței sociale din mine.
 - fără de care știu că nu m-ai fi primit în viața ta, oricum -

 Spre mirarea mea am constatat
 - așa e, deseori mă mir cât de des
 trebuie să-ți escaladez arborele cunoașterii
 pentru a mă face înțeles -
 am constatat că deși ne întâlnim la tot pasul,
 - uneori ne mai călcăm și pe picioare -
 la tot pasul ne respingem când vine vorba
 să cădem de acord.
 - pentru că tu tânjești să primești aprobarea mea,
 iar eu mă indentific prin teoriile la care
 tu nu ai nimic de obiectat-
 Să cădem de acord e un fenomen asemănător eclipsei.
 - tu te așezi în fața mea, iar în jur se așterne întunericul
 și totul dispare - 

sâmbătă, 8 februarie 2014

Adam instrainat

 Se învârt în cerc zile fără vreun scop.
 Sunt tânăr când privesc spre miazăzi,
 Dar la umbra apusului sunt mort.
 Măcar de-aș mai trăi încă o zi.

 Mă rog, și luna se roagă în lipsa tainei.
 Amândoi eclipsați de un corp independent,
 Acerb înflăcărați împroșcând veninuri,
 Vlaga se scurge părăsind corp dement.

 Acum înțeleg a prețui un scurt moment,
 Și ziua ce până ieri o înșelam mișel,
 Din rege să devin un simplu pretendent,
 Iar leul să mă trădeze până și el. 

luni, 3 februarie 2014

Dihotomia umbrei

 După un colț, acolo am să mă ascund,
 Dar să știi că te voi privi din umbră,
 Rezemat de un trunchi de copac scund,
 Nu mă găsești, aceași soartă sumbră.
 
 Și te voi aștepta cale de mii de lacrimi,
 Cu felul meu de-a fi de spiriduș ghiduș,
 Ce-ți îndulcește clipa, și strugurii de-s acri,
 Prin simpla lui prezență, și limbă ca arcuș.
 
 Iar la sfârșit de așteptare, de nu vei fi venit,
 Voi porni în marș spre Rubicon.
 Cu pași mânați de demnitate, într-un mod nedefinit,
 Pe șa de vise pisate, sus pe stalion. 

joi, 30 ianuarie 2014

Vita mirabilis

 Eram tineri, cine ne împărtășea vâltoarea,
 Într-un joc sucit de filantropi,
 Doi actori ce-și luau în serios chemarea,
 Înveninați, de ai iubirii izotopi.

 Nici răsăritul brav, și nici amurgul însângerat,
 Ce pălesc sub atingerea ta de mirmidonă,
 Nici un cântec brav de bard uitat,
 Să mi te ia, parfum select de prima donnă

 nu ar putea, cum nici măcar anii
 Ce stau la rând jelind în jilțuri,
 Se plâng de efemeritate castanii,
 Și noi, sub ei, uscați, imbalsamati de simțuri.
  

marți, 28 ianuarie 2014

Exodul fecioarei

 Ploua cu atingeri în acea zi,
 Printre ghiocei asortați de zăpadă,
 Ei abandonați de nori în azil,
 Iar noi îmbrățișați așteptând să cadă.
 
 Să cadă, năzdrăvănii, să se rostogolească,
 Spre a răcori simțirile fierbinți,
 De s-ar topi, setea s-o potolească,
 Iar fructul , sângerând, curmat în dinți.
 
 Curmat pe nedrept, precum un vlăstar la majorat,
 Sub ascuțișul cuvintelor unui nevrednic,
 El nu a plâns, a sângerat,
 Iar o durere s-a simțit vremelnic. 

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Carmina Mudo

 M-ai lăsat în frig, să rumeg pe afară
 Gânduri și vise trăite odinioară.
 Printre alte năzdrăvănii spuneai la rece,
 Apa nu curăță, apa ajută lacrimile să se înnece.
 
 Blajin de căldură, pe jumătate rahitic,
 Palid în teacă, precum bobul pe spic,
 Oglindirea ta tăioasă de despot
 Îmi iese în care, alerg și eu dar nu pot.
 
 Încă te caut la dracu` în praznic,
 Sihastru pisc de munte erodat pe furiș.
 Mă invaluiesti cu îmbrățișările tale gigantice, năvalnic
 Între patru pereți rodind stufăriș.
 
 Între patru pereți și-o cârpă, mai mult nu ne trebuie,
 Tăcerea în jur se adună în cenaclu de limbi,
 Un pâlc rătăcitor de cuvinte cam șovăie,
 Aleg o altă ușă, o cale cu spini.