Pagini

marți, 2 iulie 2013

Dinspre declin, pe carare...

 În ceas pribeag,
 Dinspre declin mă simt amenințat;
 De un miraj, de fantasma-n haine albe,
 Închis, întemnițat.
 
 O văd trecând.
 Se apropie, e tot mai departe,
 Pășește-ncet în minte și în gând
 Dând conștiința la o parte,
 Rupand rând pe rând .

 Dar eu, lovit  de chin și de ignoranță,
 Mă împrietenesc cu ielele,
 Din cap coboară-n corp o fărâmă de speranță;
 Focul și surcelele.
 
 Prins într-un năvod,
 Mă reneg pe deplin,
 Mă simt foarte comod,
 În haina mea de libertin.
 
 La apus de soare, în acel moment,
 Ziua mea de mâine, lasă testament,
 Printre buze o voce,  răsare  murmurat:
 œ "Declinul m-a cutremurat” .
 

sâmbătă, 29 iunie 2013

O confesiune disperata

 Țipete ! Strigăte de ajutor;
 Delir al mulțimii-n abis;
 Scăpări ale neputiintei,
 Călătorii în vis,
 Diavolul te lasă, în căutarea raiului promis.

 Oameni în lesă, animale în libertate,
 Pedepse invocate pe criterii de etate;
 Goana după iluzii,
 Prima oprire vicii;
 "€œTe zbați în zadar” , în lumea ta așa se zice.

 Refuzi adevărul, ignori evidentul,
 Innoti după cum te îndruma curentul;
 Îmbrățișezi uitarea, iertarea, singurătatea;
 De dragul unui alt  "eu” ,
 Renunți, și-ți ia altul partea.

 Pământul se învârte în propriul lui ritm,
 Nu vă sincronizați,
 Te plângi că n-ai timp;
 Că nu ai fost declarat admis -
"€œUnde este raiul promis?!”

miercuri, 26 iunie 2013

Sub semnul lui Cronos !

Rup timpul.
Si`asa nu`i vad trebuinta.
O povara amara pe umerii tineri,
Ce se pierde intr`o zi de vineri.

Se vrea a fi unealta a fricii,
Pentru cei slabi,
Ce`si irosesc existenta,
Precum un anchetator, o mana de indicii.

De ce sa te ascunzi de timp,
Sa il duci cu zaharelul;
Cand poti sa`ncerci sa`i fii prieten,
Si`n`tandem,pe rand, fiecare, sa faceti pe rebelul.

Ar putea sa`ti introduca,
Prieteni de`ai lui;
Despre care, doar citesti.
Ode,balade si povesti.

N`ai vrea sa afli eternitatea?
Sa te`ntovarasesti cu ea...
Sau , poate cu infinitul,
Toate aceastea, ti le ofera timpul.

La o a doua ascultare,
Nu`i atat de rau.
Se imparte la fiecare,
Ei cu`al lor; tu`l ai pe`al tau.

Dar, ca orice avutie,
Dupa ce te`ai obisnuit;
Impreuna cu ce ti se cuvine tie.
Pleaca prietenul infinit.

Timpule, notiune vaga,
Dictator dantuitor,
Lasa`ma ! Cruta veriga slaba.
Si`ti voi fi recunoscator.

marți, 25 iunie 2013

Dezumanizare. Dar pana intr`un punct...

Incetul cu incetul,
Ma`mping spre izolare,
Prea multe frunze triste,
Ce bat spre desfranare.

Am calcat prea multe urme,
Nu mai am forta`n picioare;
Prea multi sacali si zmei,
Ce`ndeamna la rabdare.

Fug de tirani si slugi,
Ce vor sufletul sa iti subjuge;
Nu iese nici coltul,
Dar ei , reusesc sa ti`l alunge.

Am crescut prea sobru,
Cred ca n`am avut de ales;
Al inimii de gheata iglu,
M`am rugat  cu vara sa dispara;
Dar n`a mers.

Sunt satul de sfaturi;
Te rog sa te opresti,
Da`ti jos masca rigida,
E timpul sa`nfloresti.


vineri, 21 iunie 2013

Omul de maine

Acid, acid, acida,
Ma macin, ma picur, e ploaia
In gand, pe foaie, ma termina,
Inutil, sterila e vremea.

Privesc in gol catre nimeni;
Caci niciunde imi e destinatia.
Un blam taios catre sine ,
Precede o vina , dar vindeca situatia.

Incerc sa fiu impacat cu schimbarea,
O sansa mai  am, toata averea;
Dar fulgerul cade, cutremura vrerea,
O ureche surda ignora chemarea.

Se simte, se simte,
Fulgeurl alb , nu se dezminte ;
Fulgerul negru, odata integru,
Succede schimbarea – moment funebru.

E gri, se vede,
Se arata in taina, in vis.
Loctiitorul firii purcede ;
In suflet regele`si ia locul promis.

luni, 17 iunie 2013

Compendium

Afara e vara.
In mine resimt o situatie precara.
Un vid ce demasca o stare primara;
Necroza ce inainteaza lent;
Ma`ntrerupe. Ma opreste sa simt fluent.

Urasc acele pauze ce`mi tulbura credinta,
In care expir la propriu neputiinta`mi.
Nesigur, printre emotii, lipsit de viziune,
Un miop dislexic naufragiat intr`o mare cu spume.

Dar la suprafata, viata, marea`i linistita;
Rabdarea cu barba sura, lunga, incretita.
Cei doi copii, eu si fericirea incoltita,
Se lasa crescuti de starea`mi nesuferita.

Probabil va incepe tot cu “ a fost odata”;
Dar sigur, se va sfarsi cu “ Plec, dar revin indata”.
Caci nu poti rescrie legile naturii,
Cum nu poti pune petice pozitive urii.

duminică, 16 iunie 2013

Ambuscada

Unui sol trimis spre`ntampinare,
Subit, i`a pierit curajul.
C`a vazut in spate mare adunare,
Demoni, toti, ai mei, stau de straja.

Unul cate unul ies in fata,
Etalandu`si arma, scutul,
Savarsindu`si datoria,
Ca pe lumea asta au valoare,
Fapta si cuvantul.

Merge solul inainte,
Mai degraba`ar da`napoi,
Stingherit se`nvata minte,
Dracu`i drac cand e razboi.

A venit s`anunte pacea,
Timpu`i scurt. A intarziat.
Caci stegarul in loc de panza alba,
Pune capul de pirat.

Astfel, demonii pe camp,
Neglijandu`si starile,
Mana`n lupta prin cuvant;
Aparand hotarele.