Privesc tăcut, cu capul lăsat pe spate,
Un gând de la calea firească se abate;
Trecutu-i delimitat de viitor,
Dar au în comun speranțe și amintiri reprimate.
Un cuget îmi atacă valorile,
Mă determină să gândesc,
Mă face să cred,
Trăiesc din nou fără aer,
Cerule, dă-mi putere să sper.
Îmi ceri să mă prezint formal,
Cu coasta mea la sulița ta;
Insiști să împungi și să simți,
- Tu călău de sentimente -
O fiară ieșindu-și din minți.
Și nu îndrăznesc,
Să arunc privirea perpendicular,
Spre irisul chemării tale,
Pentru alții ciudat, pentru mine firesc,
Plantez,dorințe, să cresc.
Stingher, căci de atingerea ta îmi este frică;
M`ai lăsat pe vârful de culme,
Singuratic ca un pumn de ciulini,
Amară-i e limba, ce tristă menire,
Și gustul său de pelin.
duminică, 7 iulie 2013
marți, 2 iulie 2013
Dinspre declin, pe carare...
În ceas pribeag,
Dinspre declin mă simt amenințat;
De un miraj, de fantasma-n haine albe,
Închis, întemnițat.
O văd trecând.
Se apropie, e tot mai departe,
Pășește-ncet în minte și în gând
Dând conștiința la o parte,
Rupand rând pe rând .
Dar eu, lovit de chin și de ignoranță,
Mă împrietenesc cu ielele,
Din cap coboară-n corp o fărâmă de speranță;
Focul și surcelele.
Prins într-un năvod,
Mă reneg pe deplin,
Mă simt foarte comod,
În haina mea de libertin.
La apus de soare, în acel moment,
Ziua mea de mâine, lasă testament,
Printre buze o voce, răsare murmurat:
"Declinul m-a cutremurat” .
Dinspre declin mă simt amenințat;
De un miraj, de fantasma-n haine albe,
Închis, întemnițat.
O văd trecând.
Se apropie, e tot mai departe,
Pășește-ncet în minte și în gând
Dând conștiința la o parte,
Rupand rând pe rând .
Dar eu, lovit de chin și de ignoranță,
Mă împrietenesc cu ielele,
Din cap coboară-n corp o fărâmă de speranță;
Focul și surcelele.
Prins într-un năvod,
Mă reneg pe deplin,
Mă simt foarte comod,
În haina mea de libertin.
La apus de soare, în acel moment,
Ziua mea de mâine, lasă testament,
Printre buze o voce, răsare murmurat:
"Declinul m-a cutremurat” .
sâmbătă, 29 iunie 2013
O confesiune disperata
Țipete ! Strigăte de ajutor;
Delir al mulțimii-n abis;
Scăpări ale neputiintei,
Călătorii în vis,
Diavolul te lasă, în căutarea raiului promis.
Oameni în lesă, animale în libertate,
Pedepse invocate pe criterii de etate;
Goana după iluzii,
Prima oprire vicii;
"Te zbați în zadar” , în lumea ta așa se zice.
Refuzi adevărul, ignori evidentul,
Innoti după cum te îndruma curentul;
Îmbrățișezi uitarea, iertarea, singurătatea;
De dragul unui alt "eu” ,
Renunți, și-ți ia altul partea.
Pământul se învârte în propriul lui ritm,
Nu vă sincronizați,
Te plângi că n-ai timp;
Că nu ai fost declarat admis -
"Unde este raiul promis?!”
Delir al mulțimii-n abis;
Scăpări ale neputiintei,
Călătorii în vis,
Diavolul te lasă, în căutarea raiului promis.
Oameni în lesă, animale în libertate,
Pedepse invocate pe criterii de etate;
Goana după iluzii,
Prima oprire vicii;
"Te zbați în zadar” , în lumea ta așa se zice.
Refuzi adevărul, ignori evidentul,
Innoti după cum te îndruma curentul;
Îmbrățișezi uitarea, iertarea, singurătatea;
De dragul unui alt "eu” ,
Renunți, și-ți ia altul partea.
Pământul se învârte în propriul lui ritm,
Nu vă sincronizați,
Te plângi că n-ai timp;
Că nu ai fost declarat admis -
"Unde este raiul promis?!”
miercuri, 26 iunie 2013
Sub semnul lui Cronos !
Rup timpul.
Si`asa nu`i vad trebuinta.
O povara amara pe umerii tineri,
Ce se pierde intr`o zi de vineri.
Se vrea a fi unealta a fricii,
Pentru cei slabi,
Ce`si irosesc existenta,
Precum un anchetator, o mana de indicii.
De ce sa te ascunzi de timp,
Sa il duci cu zaharelul;
Cand poti sa`ncerci sa`i fii prieten,
Si`n`tandem,pe rand, fiecare, sa faceti pe rebelul.
Ar putea sa`ti introduca,
Prieteni de`ai lui;
Despre care, doar citesti.
Ode,balade si povesti.
N`ai vrea sa afli eternitatea?
Sa te`ntovarasesti cu ea...
Sau , poate cu infinitul,
Toate aceastea, ti le ofera timpul.
La o a doua ascultare,
Nu`i atat de rau.
Se imparte la fiecare,
Ei cu`al lor; tu`l ai pe`al tau.
Dar, ca orice avutie,
Dupa ce te`ai obisnuit;
Impreuna cu ce ti se cuvine tie.
Pleaca prietenul infinit.
Timpule, notiune vaga,
Dictator dantuitor,
Lasa`ma ! Cruta veriga slaba.
Si`ti voi fi recunoscator.
Si`asa nu`i vad trebuinta.
O povara amara pe umerii tineri,
Ce se pierde intr`o zi de vineri.
Se vrea a fi unealta a fricii,
Pentru cei slabi,
Ce`si irosesc existenta,
Precum un anchetator, o mana de indicii.
De ce sa te ascunzi de timp,
Sa il duci cu zaharelul;
Cand poti sa`ncerci sa`i fii prieten,
Si`n`tandem,pe rand, fiecare, sa faceti pe rebelul.
Ar putea sa`ti introduca,
Prieteni de`ai lui;
Despre care, doar citesti.
Ode,balade si povesti.
N`ai vrea sa afli eternitatea?
Sa te`ntovarasesti cu ea...
Sau , poate cu infinitul,
Toate aceastea, ti le ofera timpul.
La o a doua ascultare,
Nu`i atat de rau.
Se imparte la fiecare,
Ei cu`al lor; tu`l ai pe`al tau.
Dar, ca orice avutie,
Dupa ce te`ai obisnuit;
Impreuna cu ce ti se cuvine tie.
Pleaca prietenul infinit.
Timpule, notiune vaga,
Dictator dantuitor,
Lasa`ma ! Cruta veriga slaba.
Si`ti voi fi recunoscator.
marți, 25 iunie 2013
Dezumanizare. Dar pana intr`un punct...
Incetul cu incetul,
Ma`mping spre izolare,
Prea multe frunze triste,
Ma`mping spre izolare,
Prea multe frunze triste,
Ce bat spre desfranare.
Am calcat prea multe urme,
Nu mai am forta`n picioare;
Prea multi sacali si zmei,
Ce`ndeamna la rabdare.
Ce`ndeamna la rabdare.
Fug de tirani si slugi,
Ce vor sufletul sa iti subjuge;
Nu iese nici coltul,
Dar ei , reusesc sa ti`l alunge.
Am crescut prea sobru,
Cred ca n`am avut de ales;
Cred ca n`am avut de ales;
Al inimii de gheata iglu,
M`am rugat cu vara sa dispara;
Dar n`a mers.
Dar n`a mers.
Sunt satul de sfaturi;
Te rog sa te opresti,
Da`ti jos masca rigida,
E timpul sa`nfloresti.
vineri, 21 iunie 2013
Omul de maine
Acid, acid, acida,
Ma macin, ma picur, e ploaia
In gand, pe foaie, ma termina,
Inutil, sterila e vremea.
Privesc in gol catre nimeni;
Caci niciunde imi e destinatia.
Un blam taios catre sine ,
Precede o vina , dar vindeca situatia.
Incerc sa fiu impacat cu schimbarea,
O sansa mai am, toata averea;
Dar fulgerul cade, cutremura vrerea,
O ureche surda ignora chemarea.
Se simte, se simte,
Fulgeurl alb , nu se dezminte ;
Fulgerul negru, odata integru,
Succede schimbarea – moment funebru.
E gri, se vede,
Se arata in taina, in vis.
Loctiitorul firii purcede ;
In suflet regele`si ia locul promis.
Ma macin, ma picur, e ploaia
In gand, pe foaie, ma termina,
Inutil, sterila e vremea.
Privesc in gol catre nimeni;
Caci niciunde imi e destinatia.
Un blam taios catre sine ,
Precede o vina , dar vindeca situatia.
Incerc sa fiu impacat cu schimbarea,
O sansa mai am, toata averea;
Dar fulgerul cade, cutremura vrerea,
O ureche surda ignora chemarea.
Se simte, se simte,
Fulgeurl alb , nu se dezminte ;
Fulgerul negru, odata integru,
Succede schimbarea – moment funebru.
E gri, se vede,
Se arata in taina, in vis.
Loctiitorul firii purcede ;
In suflet regele`si ia locul promis.
luni, 17 iunie 2013
Compendium
Afara e vara.
In mine resimt o situatie precara.
Un vid ce demasca o stare primara;
Necroza ce inainteaza lent;
In mine resimt o situatie precara.
Un vid ce demasca o stare primara;
Necroza ce inainteaza lent;
Ma`ntrerupe. Ma opreste sa simt fluent.
Urasc acele pauze ce`mi tulbura credinta,
In care expir la propriu neputiinta`mi.
Nesigur, printre emotii, lipsit de viziune,
Un miop dislexic naufragiat intr`o mare cu spume.
In care expir la propriu neputiinta`mi.
Nesigur, printre emotii, lipsit de viziune,
Un miop dislexic naufragiat intr`o mare cu spume.
Dar la suprafata, viata, marea`i linistita;
Rabdarea cu barba sura, lunga, incretita.
Rabdarea cu barba sura, lunga, incretita.
Cei doi copii, eu si fericirea incoltita,
Se lasa crescuti de starea`mi nesuferita.
Probabil va incepe tot cu “ a fost odata”;
Dar sigur, se va sfarsi cu “ Plec, dar revin indata”.
Caci nu poti rescrie legile naturii,
Cum nu poti pune petice pozitive urii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)