Pagini

marți, 23 iulie 2013

Fara glas

 O noapte în miezu`i
 Clădește iertare,
 De ghimpi și lacrimi,
 Făptura cerșește îndurare;
 O văd pornind cu tristețea la pas
 Pe cer, sub soare,  lipsită de lună,
 `mi rămâi fără glas.

 Iar eu nefericit ateu,
 Las clipa să judece,
 Înfrânarea , desfrâul, trecutul.
 Decizia, nimicul -€“ al meu;
 Mă apropii de tine prin tine,
 Suntem doi cum suntem unu,
 Nimic nu ne leagă,
 Doar ceea ce vine.

 Și știu că nu poți să spui,
 Ce simți și vrei, doar că nu ai cui;
 Alungi nepăsarea, o iei pe făraș,
 Rămâi fără stare,
 Iar eu fără glas.

 Și-ți cânt;
 Dar nu într-un mod convențional,
 Iubirea e tandră, în rest totul e banal,
 Pe frunze, pe flori,
 O dorință în fiește rând,
 Eu îți mărturisesc, dar tu crezi că mă plâng.
 Și descriu apusul, de pe chipu-ți, cu haz,
 Doar un orb ar putea citi trăsăturile-i de coacăz;
 În brațe adun piatră balaș,
 Cam cât talia ta în diametru, călduros sălaș;
 Mă delas de toate, banalu-i balast,
 Batista-ți îmi șterge orice urmă de glas.

sâmbătă, 20 iulie 2013

Insiruire

O lacrimă se strecoară,
 Printre zâmbete, culoarea
 mărului copt izbucnește în obraji,
 O întâlnire de priviri
 Precede o apropiere de destine;
 Prin tine tendințe
 Flăcări și izbucniri,
 Ore pierdute lipsite de scop,
 Pariu  cu nimicul în noapte târziu,
 Omagiul chemării
 La pernă te rogi să fiu.
 Bătut de soare,
 Împrietenit cu așteptarea;
 Secundă ieri, secundă azi,
 La față arămiu;
 Întâmpini ce`a mai rămas din mine,
 Vreo două trei oase și`un ghemotoc de piele;
 Și`o mână, și`o inimă, și`un pumn fără piept,
 Orgoliul să`nnece ce simt,
 Crai părtinitor,
 Mă atragi în cursa ta;
 Cu luna să-ți joace pe frunte,
 Pe gură , pe sâni;
 Plăcere unește`ne`n`neștire,
 Să pierdem șirul de săptămâni.
 De sunt veriga slabă,
 Sunt a ta și rămâi.

  

joi, 18 iulie 2013

Catre Pios

 Timpul stă de veghe, apa curge;
 Un freamăt fior vorbește,
 Îl vezi cum se scurge;
 Nemuritor pripit în colțul vinei,
 Un corp ceresc  se stinge,
 Crește în tine.

 Prima dată îl ierți,
 Cu ignoranță evazivă te căiești;
 A doară oară chin,
 Îl crezi, te minți,
 Îl ții de mână`l simți;

 Samovar de trăiri și întrebări,
 Bagi mână pân` la cot a€“ avar,
 În tolbă cu bucurii; - te miri - .

 Alungat de frunze și petale ofilite,
 Negru, chitros, întâmplări nefericite;
 karma bătută cu pietre, decapitată,
 Emerit calcaros,
 Apa stă de veghe, timpul curge.

marți, 9 iulie 2013

Tinere de minte

 S-ajungă miezul nopții
 De la calm la disperare;
 Stigmatul ce pătrunde
 Între atâtea clipe rare.
 
 Un negru odor se-ntoarce risipitor,
 Pe sus, prin cercuri-nalțe,
 Printre scâncete și temeri,
 Se vorbește că mor.
 
 Un simplu gest în doi timp
 Întoarce față morții,
 Un of și un sărut,
 Învârt roata sorții.
 
 Se-ntinde de la freamăt,
 Până la lungul necurpins,
 De frică și disper fiorul se ascunde,
 O undă de val  îl ține neprins.
 
 Dar, pe trupul gol, semne îmi vestesc,
 Trista nemurire dând ocol,
 Îndeamnă la cântare,
 Pe acorduri de păr lung,
 - Prin tine -
 Să vezi că trăiesc.
 

duminică, 7 iulie 2013

Strigat de ajutor !

 Privesc tăcut, cu capul lăsat pe spate,
 Un gând de la calea firească se abate;
 Trecutu-i delimitat de viitor,
 Dar au în comun speranțe și amintiri reprimate.

 Un cuget îmi atacă valorile,
 Mă determină să gândesc,
 Mă face să cred,
 Trăiesc din nou fără aer,
 Cerule, dă-mi putere să sper.

 Îmi ceri să mă prezint formal,
 Cu coasta mea la sulița ta;
 Insiști să împungi și să simți,
 - Tu călău de sentimente -
 O fiară ieșindu-și din minți.

 Și nu îndrăznesc,
 Să arunc privirea perpendicular,
 Spre irisul chemării tale,
 Pentru alții ciudat, pentru mine firesc,
 Plantez,dorințe, să cresc.

 Stingher, căci de atingerea ta îmi este frică;
 M`ai lăsat pe vârful de culme,
 Singuratic ca un pumn de ciulini,
 Amară-i e limba, ce tristă menire,
 Și gustul său de pelin.

marți, 2 iulie 2013

Dinspre declin, pe carare...

 În ceas pribeag,
 Dinspre declin mă simt amenințat;
 De un miraj, de fantasma-n haine albe,
 Închis, întemnițat.
 
 O văd trecând.
 Se apropie, e tot mai departe,
 Pășește-ncet în minte și în gând
 Dând conștiința la o parte,
 Rupand rând pe rând .

 Dar eu, lovit  de chin și de ignoranță,
 Mă împrietenesc cu ielele,
 Din cap coboară-n corp o fărâmă de speranță;
 Focul și surcelele.
 
 Prins într-un năvod,
 Mă reneg pe deplin,
 Mă simt foarte comod,
 În haina mea de libertin.
 
 La apus de soare, în acel moment,
 Ziua mea de mâine, lasă testament,
 Printre buze o voce,  răsare  murmurat:
 œ "Declinul m-a cutremurat” .
 

sâmbătă, 29 iunie 2013

O confesiune disperata

 Țipete ! Strigăte de ajutor;
 Delir al mulțimii-n abis;
 Scăpări ale neputiintei,
 Călătorii în vis,
 Diavolul te lasă, în căutarea raiului promis.

 Oameni în lesă, animale în libertate,
 Pedepse invocate pe criterii de etate;
 Goana după iluzii,
 Prima oprire vicii;
 "€œTe zbați în zadar” , în lumea ta așa se zice.

 Refuzi adevărul, ignori evidentul,
 Innoti după cum te îndruma curentul;
 Îmbrățișezi uitarea, iertarea, singurătatea;
 De dragul unui alt  "eu” ,
 Renunți, și-ți ia altul partea.

 Pământul se învârte în propriul lui ritm,
 Nu vă sincronizați,
 Te plângi că n-ai timp;
 Că nu ai fost declarat admis -
"€œUnde este raiul promis?!”