Pagini

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Carmina Mudo

 M-ai lăsat în frig, să rumeg pe afară
 Gânduri și vise trăite odinioară.
 Printre alte năzdrăvănii spuneai la rece,
 Apa nu curăță, apa ajută lacrimile să se înnece.
 
 Blajin de căldură, pe jumătate rahitic,
 Palid în teacă, precum bobul pe spic,
 Oglindirea ta tăioasă de despot
 Îmi iese în care, alerg și eu dar nu pot.
 
 Încă te caut la dracu` în praznic,
 Sihastru pisc de munte erodat pe furiș.
 Mă invaluiesti cu îmbrățișările tale gigantice, năvalnic
 Între patru pereți rodind stufăriș.
 
 Între patru pereți și-o cârpă, mai mult nu ne trebuie,
 Tăcerea în jur se adună în cenaclu de limbi,
 Un pâlc rătăcitor de cuvinte cam șovăie,
 Aleg o altă ușă, o cale cu spini. 

miercuri, 22 ianuarie 2014

Sindromul Romeo si Julieta

 Și dacă natura ne-ar sta în cale,
 Prin toate vitregiile sale,
 Și aș ști că te am aproape,
 Să știi, iubito, că îmi plac șansele noastre așa.
 
 Și dacă zeii ne-ar pune gând rău,
 Cum nu pui aproapelui tău,
 Și aș ști că te am aproape,
 Să știi , iubito, că îmi plac șansele noastre așa.
 
 Și dacă vreun nătâng ar vrea să ne despartă,
 Impraștiindu-ne pe hartă,
 Și aș știi că te am aproape,
 Să știi , iubito, că îmi plac șansele noastre așa.
 
 Și dacă într-un final vom fi subiect de drame,
 De se va fi pe punctul ca să se destrame,
 Și aș știi că te am aproape,
 Să știi, iubito, că îmi plac șansele noastre așa. 

miercuri, 15 ianuarie 2014

Deflorare

 În genunchi, cu privirea spre infern
 La vina sângelui vărsat,
 Simt doi pumni moi, scotocind în stern,
 Și un pui de drac de izbeliște lăsat.
 
 Înconjurat de flori ce obișnuiau să fie albe,
 Ochii caută apusul scăpătat,
 Priviri neîncercate ce trec în salve,
 Spre patul aburind deoparte lăsat.
 
 A ta coroană de mâini îmbrățișând grumazul,
 Îmi inneca conștiința în ceva ce tu credeai că-i limfă,
 Noi stăm pierduți, căutând extazul,
 Și eu mă pierd din nou, sărutând corp de nimfă.
 
 Tu nu vrei mătăsuri să-ți ascundă a ta vină,
 Fără atingeri tandre, îndrumate de lumină.
 Vrei să știi că te doare, haos fără disciplină,
 Și trupul tău pierdut îl găsesc pe-o rogojină.
 
  

duminică, 12 ianuarie 2014

Destin de clopotar

 Bătăi de clopot mut hipnotic,
 Ne urmăresc și în lumea asta.
 Dusul final apoteotic,
 Vina își blesteamă casta.
 
 Bătăi de clopot ce vestește
 Urlet adunat în cușcă.
 Proiectil de sânge-n clocot,
 Omul pe neom împușcă.
 
 Bătăi de clopot sub un duș eretic,
 Nu renunță la strigare.
 Ascendent impuls cinetic,
 Ce ne ține în mișcare.
 
 Numai vina nu se simte,
 Și nici sângele în clocot,
 Doar un strigăt de departe,
 Și un ecou fictiv de clopot. 

vineri, 10 ianuarie 2014

Rătăcit

 E ceva ce vreau să-ți spun,
 Dar întâi să-mi trag suflarea,
 Să mă lași să mă adun,
 Să îmi amintesc uitarea.

 Vorba lungă nu ne ajută,
 Sunt de ajuns două priviri,
 Peste o conversație mută,
 Presuram două iubiri.

 Nu știu cum ne-am întâlnit,
 Trebuie să-mi repar busola,
 Eu de acasă am pornit
 Cu gândul să-mi găsesc creola.

 Sunt confuz, nordul glumește
 Obosit să alerg în cerc;
 Ziua lungă se sfârșește,
 Noaptea o s-o dorm în berc.

 Dar, la înălțarea zorilor,
 Când voi fi pornit spre vid,
 Sub îndrumarea ciorilor
 Voi sfârși din a fi rătăcit !
  

marți, 7 ianuarie 2014

Amor de altădată

 Te năpădeau căldurile, creolo
 Eu n-am putut să mă revărs.
 Eram deasupra, tu mă vedeai acolo,
 În așteptare, dragoste să vărs.
 
 Văd chipuri mii, văd o mulțime,
 Multiple tăieturi de săbii,
 Toate pătrunzând prin mine
 Sub atingerea degetelor labii.
 
 Te plângi de oboseală și durere,
 Rogi veninul să-l opresc,
 Mărul rodește doar plăcere,
 La fel ca mărul eu roșesc.
 
 Tu încă nu ai contenit din plâns,
 Nu-s filosof să îi înțeleg rostul,
 Ști bine o fac dinadins,
 Sunt euforic, tu însă suporți costul.
 
 Așa s-a scris povestea de amor,
 Mă sinucid cu gândul că renasc.
 În pielea mea mă simt ușor,
 Aproape gol, aproape flasc. 

luni, 30 decembrie 2013

Portret de mamă

 În lumea în care nu există niciodată prea multă durere, 
 Mă aștepți în toc de ușă, 
 Mă aștepți tăcută, fără vreo părere. 
 În mână așchie de țepușă 
 Din lemn de copac despărțit de a sa poveste, 
 La mijloc cingătoare, 
 Iar la un capăt, coroană de spini și trestie 
 Trecută prin apă curgătoare 
 Și valuri de durerea facerii 
 Și chin , și suferință scrijelite-n iris, 
 Iar eu în pragul temerii, 
 Prin tunel, spre ariniș 
 Spre întinderi vaste, spre desartaciune, 
 Demon de oaste, câtă amărăciune, 
 Dar tu nu renunți, 
 Mă îndrăgostesc de-a ta zvâcnire, 
 Ai reușit să nu te incrunti 
 Chiar de-am pășit greșit în a mea menire.