Pagini

miercuri, 12 martie 2014

Dinastia inimilor de piatră

 Hohote. Îmbulziri de hohote sfidătoare,
 Ce dau socoteală unei rațiuni pierdute;
 Se pierd în grabă simțiri trecătoare,
 În amintirea unei lupte.

 Se calcă fremătând pe inimi,
 Și pe ale lor mândrii liliputane;
 Acolo jos ascendent spre înălțimi.
 False buze sărutând icoane,

 Acele voci se pierd de tot.
 Se pierd visând la bogăție,
 Fără avere fără de lot,
 Fără trăiri, singuri în sărăcie.

 Priviind în jur, totul a fost frumos.
 Acum, preamărim un obelisc,
 Cu chip de înger fals din fașă scos,
 Acum, în jur, totul e trist.



Sursa fotografiei: http://en.wikipedia.org/wiki/Lust

luni, 10 martie 2014

Ascunsă-mi ești

 Din trei scrisori, două îmi vorbesc timide,
 Despre același dor neroditor;
 Deplâng povara așteptărilor aride,
 Se fâstâcesc, regretă și mor.

 Doar una cu drag ce îmi mai vorbește,
 Despre lumea ta de după draperii;
 Dator îți sunt acum, nu peste
 Ere de-o clipă, mii și mii.

 Și știu că mă privești de acolo,
 Surâsul tău îl simt vibrând;
 Eu zeul tău, Preamăritul Apollo,
 Un singur glas, să te aud cântând.



Sursa fotografiei :  http://en.wikipedia.org/wiki/Girl_Reading_a_Letter_at_an_Open_Window

joi, 6 martie 2014

Iarăși ( pe același făgaș )

 Unde ne pierdem trecutul obscen,
 Ni se întrezărește o șansă de viață,
 Trăi-o-vom suprimând chinul matern,
 Al apusului dis-de-dimineață.

 Nu poți să-ți mai cânt plăcute elogii,
 Timpu-i trecut de demult,
 Odată cu timpul se trec și ologii,
 Învinși fiind de idealul abrupt.

 Războaie în noi de-o parte și alta
 Prin frică ne izbăvim,
 Imaginea noastră cioplită cu dalta
 Faptelor, atenție, murim ! 

marți, 4 martie 2014

Aspiratii la implinire

 Trateaz-o ca pe o floare,
 - apogeul unei creații.
 Trateaz-o ca pe soare,
 - venereaz-o fără rații.

 Trateaz-o ca pe o lumină,
 - ce-ți ghidează în noapte pașii.
 Trateaz-o ca pe o putere,
 - ce își biruiește lașii.

 Trateaz-o ca pe o biserică,
 - pășește în sufletul ei cu umilință.
 Trateaz-o ca pe un templu,
 - și aici spun să ai credință.

 Trateaz-o ca pe un înger
 - ce îți staruieste în dreapta.
 Trateaz-o ca pe o ploaie
 - ce îți potolește setea.

 Trateaz-o ca pe aer,
 - pentru tine-i însăși viața.
 Trateaz-o ca pe un zâmbet,
 - ce-ți sfințește dimineața.

 Trateaz-o ca pe o regină,
 - dovedindu-i loialitate.
 Trateaz-o ca pe un scut,
 - ce te apără de moarte.

 Trateaz-o ca pe o mamă,
 - ce îți este și iubită.
 De nu știi bagă cu seamă,
 - fă-o în grabă fericită.


Sursa fotografiei:  http://fotografiaopartedinviata.blogspot.ro/2014/01/blog-post_8021.html
  

sâmbătă, 1 martie 2014

Blestemul lui "a fost odată"

 `Mi aduc aminte cum ne împreunam
 Și ne asemănam între atâtea discrepanțe,
 Cum haosul era mai dulce când șopteam
 Și pașii pe cărare - două ștanțe.

 De am început, continui să-mi amintesc,
 Noi doi, învățăcei, în ale iubirii,
 Dar au trecut ani, și așa cum e firesc
 Desfrânată e pecetea despărțirii.

 Un gând mai am, cea de pe urmă stârpitură,
 Mă învinuiesc c-am realizat doar amintiri.
 Deplâng sărutul întâi, din șură,
 În patru zări, ne întâlneam doar din priviri.



sursa fotografiei >>> http://blogdefotografie.ro/fotografii-cu-ghiocei-pentru-o-primavara-creativa/

miercuri, 26 februarie 2014

Parfum inert de desparțire

 Îți simt tristețea.
  - și de n-o simt, sunt semne ce ți-o prevestesc.
 În felul meu de a fi apatic,
  - eu,cel ce cu ochi mândri te privesc.
 De aici, din depărtare,
  - unde ecoul nu mai contenește.
Tot ce spun, parcă aiuresc.
 
 Mi-aș dori să îți transform lumina,
  -s-o prefac în întuneric,
 Să ne ascundem după umbre
  - ce dansează la lăsarea serii.
 Mândre, svelte, arțăgoase,
  - să călcăm pe-a vieții strâmbe.
Să culegem doar ponoase

luni, 17 februarie 2014

Cugetări pierdute-n ceață

 "De ce", mă mai întrebam cândva, demult, pe la începuturi
 - în era în care tu nu erai răsărită din coasta mea -,
 Pe la începuturi, când mă târam desculț precum un vierme
 aflat în căutare de verde crud
 - așa îmi place mie  să le spun întrebărilor ce nu-și găsesc
 răspuns prin puterea sinapselor subsemnatului -
 Verde crud, of, deja simt un gust acrișor amar cum se
 prelinge pe făgașul conștiintei.
 - și să fiu înțeles, frica nu este un determinant al conștiintei -
 Acea conștiință pură, izvorâtă din dorința de a fi iertat,
 după un întreg proces de căință -
 - ceva caracteristic persoanelor a căror zbucium de
 " a fi iertat ", domină rușinea de " a avea ".

 Să îmi fie cu iertăciune, am deviat spre autoblam
 înainte de a-mi prezenta scopul.
 - sub incidența lunii, așa orb cum sunt, am reușit să urmez
 pașii predestinați -
 Scopul, spre deosebire de misiune, are caracter automotivant.
 - asemeni unei dimineți în care te trezești cu gândul
 că dacă soarele îți rânjește sus , pe cer, a venit momentul
 să schimbi soarta lumi -
 Automotivant câtă vreme nu împărtășești destinul unui ciung.
 - și nu fac referire la ologi, mă refer la cei fără voință,
 fără dorință de evoluție -
 Unui ciung care, conștient de faptul că singur este incapabil.
 spune " ajută-mă tu ", dublându-și astfel suferința.
 - "ciung", " suferință ", probabil contextul pare străin,
 dar gândește-te de două ori înainte de a-ți alunga conștiința -