Omul frumos

Si`acum vom vorbi despre omul frumos,
Ce i se greseste si uita;
E omul ce merge cu privirea in jos,
Cu haina curata, dar rupta.
E omul ce da piept in piept cu pribegia,
Sperand sa primeasca simbria,
Si da peste`un obstacol, si da peste doua,
Sa prinda putere, el soarbe din roua,
El nu e asemenea voua,
De stie ca n`are sorti de izbanda,
Se roaga la Ceruri, si lupta.
Nu`si pierde speranta,el crede cu patos,
E barbatul ce lupta vanjos,
Cand vrea cu ardoare, se umple de kratos,
E fata cu par de`abanos.
E omu` ce`a trait in simplitate,
Grijilor le zambeste cu seninatate,
E omu` citit, e omu cu carte,
Ce de bucurie are parte,
Poti sa`i spui implinit,
Mereu cu zambetul pe buze, e fericit,
E un caracter aparte.
E omul ce gaseste bucuria`n nimic,
El nu este genul polemic,
E slab cat o umbra, poate anemic,
Dar e omul fara inamic.
E omul cuvintelor simple,
Si`al faptelor mari,
N`arunca vorbe desarte,
Nu`l are pe NU in vocabular,
Vorbeste calm si rar.
E un caracter aparte.
Iar eu sunt un tip
Ce privesc la luna,
Si ea e frumoasa,
Ca poarta cununa,
Si luna`i arcusul,
Si eu sunt vioara,
De nu suntem amandoi,
Farmecu zboara;
Dar vine o vreme,
Cand vioara pe`arcus intalneste,
Totul e magic – sunetul melodios,
Ca simt – sunt omul frumos.