Origini

Cine sunt eu?!
De`ar putea sa raspunda vazduhul...
C`am pe umarul drept un inger pazitor,
In chip de porumbel , este Duhul – Sfantul,
Ce`mi vegheaza buna-starea,
Ce`mi alina suferinta,
Calea Adevarului – izvorul de credinta.
De`ar putea sa raspunda si marea…
Ar suna adunarea.
Celor ce`mi vor binele,
Si n`ar veni nimeni.
De`ar putea sa raspunda pamantul…
Ar prelua subit cuvantul,
Si`ar lansa chemarea,
Dar inca nu`i cazul,
Mai vreau sa raman,
Sa traiesc, sa simt, sa spun.
De`ar putea sa raspunda focul…
Ar spune c`ard cu flacara albastra,
Sa fie sangele de vina?!
Sa fie caracterul de piatra?!
De`ar putea sa raspunda luna…
Ar spune ca fac parte din lumea buna,
Ca i`am impletit cununa,
C`am rabdat,si m`am incalzit cu bruma.
Dar asa , vorbeste omul…
Respectuos, incepe cu Domnul.
Adunat din patru zari,
Amalgam acid de stari.
Tristete si fericire,
Rabdare si implinire.
Amalgam de sentimente,
Simple,complexe,concludente.
Sa vorbim de nemurire,
Simtita prin fericire,
Pana`ajungem la iubire,
Stadiul final, inainte de nimicire.
Stiu, sunt omul ironic,
Iti e strain, poti sa`l numesti bionic,
Jumate` uman, jumate` demonic,
100% orgoliu, si asta e cronic.
Cateodata anost,
Cateodata viu,
Cateodata prost,
Cateodata simplu,
Dar stiu, din nou – sunt omul frumos.