Unicul M.

Ea nu ma minte,
Ea ma face doar din cuvinte,
De`si propune ceva , chiar reuseste,
Ea e unica – se simte.


E`o fire dificila,
De fapt e o copila,
Dragut de complicata,
Din prima clipa mi`a parut ,interesanta.

E incapatanata,
De noutati interesata,
De nu`i intretin atentia,
Ea doreste in pace sa fie lasata.

Ea e pur si simplu ea,
E speciala`n felul ei.
Dac`o compari si o masori,
Ca ea nu sunt multe femei.

Este inteligenta,
Rebela, independenta,
Posesiva, geloasa,
Dar este frumoasa.

Si`acei doi ochi ai ei,
Lucesc ca doua scantei,
Scantei ce aprind focul,
Ii privesc si uit totul.

Si`acum sa vorbim de zambet,
Dulce, nelipsit,mereu prezent,
De aia incerc mereu s`o fac sa zambeasca,
Zambetul meu depinde de al ei,
Fara asta nu poate sa vietuiasca.

Cu privirea de felina,
Cu atingerea divina
Cu gurita de copil
Cu zambetul ei fragil.

Dar oricat as incerca,
Stiu ca n`o pot avea,
Desi imi e fructul oprit,
S`o doresc , nu e gresit.
Si de`o fi sa fie,
Maine sau vreodata,
De`o fi sa se poata
O voi astepta,
Si va fi a mea.
Pana atunci voi fi cuminte,
Desi n`o pot scoate din minte,
Stiu ca i`am promis
Chiar de voi ramane fara`un kiss,
Renunt la pretentii,
Raman cu demnitatea,
Cu singuratatea.

Si de`o fi sa mor,
Singur ca Eminescu,
Macar sunt impacat,
Si rasuflu usurat,
Gandurile`mi am impartasit,
Si`am zis ce`am simtit.
Si de o decide,
Ca de maine,
De mine sa se lipeasca,
Eu voi intelege
Am fost, sunt , voi fi o bataie de cap,
Si asta e lege. ! .