Nosce te ipsum

"Cunoaste`te pe tine insuti" , spunea cineva,
D`aia vorbesc mai mereu, la persoana a III-a
Ca n`am reusit s`aflu cine sunt,
Un boem, un prost, un artist, ce face umbra pe pamant.
Si`am refuzat , sa fac parte din turma,
Cand toti se`ingramadesc sa`si arate prostia,
Eu raman la urma...
Nu sunt una dintre oi, eu nu sunt ca voi,
Nu`mi tradez prietenii la greu,
Nu`mi las prietena pentru una mai buna
Imi iubesc fratele si sora,
Nu sunt genul ce se razbuna.
Dar vine o vreme, cand toate se`aduna,
Cand unu plus unu, nu mai fac doi,
Cand eu si cu tine , nu mai suntem noi,
Cand din alb si negru, nu rezulta gri
Cand “fericit” n`o sa mai fie`o stare,
Ci un fel de`a fi..
Sa fiu rapidist, e un mod de viata,
Sa iubesti alb`visiniul, inseamna speranta,
Sa`mi aleg o stea, s`o privesc aievea.
Si sa o numesc,
Dupa falnic, mandru, sentiment pamantesc.
O voi numi orgoliu,
Ii voi pune doliu,
Semn de intristare..de maturizare,
De singuratate, de frica de moarte,
De loialitate, de normalitate,
Fiindca asta stea,nu`si tradeaza natura,
Nu`si arata ura,
Si`are radacina,
Fix la mine`n inima,
In inima si creier.
E proces dual,
Caz de simbioza,
Pura hipnoza,
Intre cord si minte.
Izvor de sentimente sfinte.