A inceput ca o prostie, ca orice lucru in gluma. Dar cu timpul am realizat imi place, si odata cu admiratia primita am constatat ca ar trebui sa continui. Si nu`mi pare rau. Probabil timpul petrecut scriind versuri a fost timpul valorificat cel bine. Uneori stau si ma mir, cum poate ca ceea sa scriu eu sa placa si altora, si nu prea reusesc sa inteleg chestia asta. Ma asteptam sa ma regasesc doar eu in ceea ce scriu, ma asteptam ca ceilalati sa priveasca cu superficialitate...dar, cu zambetul pe fata pot spune ca mai sunt persoane ce gandesc si simt la unison cu mine, si asta ma motiveaza...In mare parte, motivatia a venit de la o singura persoana si inca continua sa vina in momentele in care ma simt abandonat, in care ma simt singur, dar cu timpul au fost si alte variabile ce m`au influentat, si vor continua sa vina. Problema este ca e din ce in ce mai greu sa gasesc o muza, pe cineva care sa ma inspire sa scriu , fara de ea, ramane sa scriu inspirat de cate vreun gand negru , de vreo stare proasta, de vreo melodie trista, de vre`un film la mana a II-a cu o replica buna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu